Din viaţa familiei Ion C. Brătianu,

o carte semnată de Sabina Cantacuzino.

Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu şi sora lui Ionel, Diu şi Vintilă Brătianu, a început să-şi scrie memoriile, folosind însemnările proprii şi corespondenţa familiei, în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea celebrului ei tată. Dar nu atât întâmplările politice ale acestuia, cât viaţa privată a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acoperă perioada 1821-1891, adică cei 70 de ani cât a trăit Ion I. Brătianu. Întâmplările vieţii obişnuite de la moşia Florica şi mai târziu din casa de la Bucureşti, naşteri, căsătorii şi morţi, sărbători de familie şi baluri, studii în străinătate şi vacanţe, atentate şi războaie, rude şi prieteni - familiile Rosetti, Odobescu, Golescu, Davila, Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Alecsandri...-, Carol I, regina Elisabeta şi personalităţi ale scenei politice, zvonuri şi bârfe din epocă: pe scurt, fapte de mică şi mare istorie trăită, povestite de Sabina C. cu vervă şi atenţie pentru detaliu, alături de nenumărate portrete memorabile. 

foto personală

"Sabina Cantacuzino, tanti Bi (cum o numeam noi cu toţii - copii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca o doamnă bătrână, batrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică.... Se plimba repede şi energic, zilnic, la şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa... Povestea minunat episoade din copilăria lor (a fraţilor Brătianu)... Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonete George Enescu... Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi a întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model... Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate... Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit... Nimeni din familie nu a ştiut că este bolnavă, nimeni... Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică."     Pia Pillat (în Sufletul nu cunoaşte distanţele)

Şi aceasta a fost povestea după-amiezii de ieri, o întâlnire interesantă cu persoane interesante  :) ale căror opinii au fost, cum să spun.... interesante!  :)       O duminică plăcută tuturor!

Nu am adăugat nici un tabel pentru că nu-mi doresc ca această rubrică să mai fie un joc. Din când în când voi mai scrie câte o poveste, dar.... atât. Mulţumesc tuturor celor care au participat, de-a lungul timpului, la această provocare.