marți, 23 octombrie 2012

linişte...

Liniştea
Adânc pătrunsă-n pietre.
Ţârâitul greierelui.

6 comentarii:

  1. 3-7-8, nu respecta intru totul schema unui haiku traditional, însa are un farmec aparte. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie imi plac greierii :D imi place sa-i aud vara, cand este liniste si racoarea coboara odata cu noaptea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragut haiku :)
    Greierii...da, sa-i aud prin ierburi sau pe aiurea :) Nu in casa insa, a intrat unul asta-vara si avea un chef de cantat :)))
    L-am cautat vreo 2 ore :) L-am prins si l-am trimis sa concerteze afara, unde era locul lui. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am avut şi eu unul în bucătărie, mult timp, dar ne-am împăcat bine...
      la început m-a iritat puţin, dar m-am obişnuit.
      nu oricine are companion un greiere, nu !?! :)

      Ștergere