în arcane de pădure...

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.

Frunza tace lângă frunză şi copac lângă copac;

Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -

Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,

Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;

Pentru ce e armonia o mânie fără scop,

Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,

Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziş

Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -

Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.

Alexandru Macedonski