duminică, 14 octombrie 2012

în arcane de pădure...


În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lângă frunză şi copac lângă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mânie fără scop,
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
Alexandru Macedonski

4 comentarii:

  1. Nu-i nimic... :)
    Revin sa urez multa inspiratie pe noul si deocamdata micutul blog caruia ii doresc sa creasca precum voinicul din poveste :)
    Macedonski e o alegere minunata!

    O duminica frumoasa, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) mulţumesc!
      Citesc, recit şi cânt (mai tare şi mai frumos decât Tudor Gheorghe, bineînţeles! :)) Macedonski de pe la vreo 5 ani...
      Am fost "prizoniera" fraţilor mei mai mari - poezie, muzică....

      Ștergere
  2. Mi-am croit si o poteca spre el :) Ca sa fie de bun augur :)

    RăspundețiȘtergere
  3. am văzut, de aceea ţi-am dat link-ul. :)
    te-mbrăţişez!

    RăspundețiȘtergere