ooooo, ce zgribulita e turturica! Noi am avut anul acesta parte de o noiembrie tare frumoasa. Pâna mai zilele trecute a fost soare. Am reusit sa pregatim gradina pentru iernat, pe vreme placuta. De doua zile este la noi aerul atât de umed, ca temperatura simtita pare mult mai scazuta decât este în realitate... Frigul îti intra pâna la oase. Noi astazi am facut foc cu lemne în semineu si intâmplarea a facut ca în timp ce beam un ceai sa ne uitam la TV, pe postul Einsfestival ... Am vazut un reportaj din India, în zona Munților Himalaya, într-un sat la 3500 metri altitudine. Filmul s-a numit "Cel mai periculos drum de mers la scoala din lume". Am fost impresionati pâna la lacrimi si tare ne-a fost rusine cu felul nostru rasfatat de viata! Echipa de reporteri a însotiti doi copii pe drumul lor de acasa la scoala. Tatii de familii duc copiii, drumul dureaza 4 zile atunci când nu se întâmpla nimic rau. Se merge continuu pe marginea înghetata a unui râu, se înnopteaza sub cerul liber (la -30°C) nimeni nu are haine de schimb, cizmele de cauciuc sunt neizolate, sosetele... le storc de apa si le încalta din nou... mâncarea este doar din rucksac (mamaliga si terci dulce, servit cât se poate de fierbinte), lemne de foc din rucksac... Urca si coboara vaile, risca sa alunece în apa rece si adânca, si toate astea doar pentru ca acei copii au vise si parintii lor cred în ele! Viseaza sa ajunga unul doctor si altul aviator... Pentru asta trebuie sa mearga la scoala 100 km (doar atât!) în cel mai apropiat oras mare. Copii ramân la internat pentru întreaga perioada a anului scolar (dorm câte doi în pat, 8 în camera, în doua patrui supraetajate!). Dupa ce copiii au fost predati pedagogilor, taticii au pornit înapoi acasa... Din nou 4 zile - daca nu se întâmpla ceva imprevizibil! Nu exista posibilitatea de a cumpara ceva pe drum... este salbaticie totala! Iti scriu toate acestea pentru ca stiu ca ai sufletul mare si bun si ca precis te impresioneaza si pe tine asemenea povesti! daca gasesti filmul, uita-te la el, este superb! Atunci când afli asa ceva, ai vrea sa ajuti, ai vrea sa schimbi lumea asta mare si nedreapta... te simti atât de mic! ... Te pup draga mea. Noapte buna!
Da, chiar şi la noi a fost soare şi bine, dela Ploieşti în sus. Apoi a nins, în fine.. anotimpuri normale. În Bucureşti însă, nici o rază începând din 7 noiembrie. :( Iar de câteva zile este foarte frig, sau îmi este doar mie. Spunem undeva, într-un comentariu, că am început să apreciez obiceiul nordicilor de a aprinde lumâniri, în casă şi la geam. Schimbă atmosfera :) Mulţumesc pentru recomandare, îl voi căuta. Pupici şi weekend cât mai plăcut să aveţi!
sufleteşti doar, în prima săptămână de post, în rest... gândurile năvălesc, inima omului e schimbătoare, iar anotimpul întregeşte... te-mbrăţişez draga mea, weekend cât mai plăcut!
ooooo, ce zgribulita e turturica! Noi am avut anul acesta parte de o noiembrie tare frumoasa. Pâna mai zilele trecute a fost soare. Am reusit sa pregatim gradina pentru iernat, pe vreme placuta. De doua zile este la noi aerul atât de umed, ca temperatura simtita pare mult mai scazuta decât este în realitate... Frigul îti intra pâna la oase. Noi astazi am facut foc cu lemne în semineu si intâmplarea a facut ca în timp ce beam un ceai sa ne uitam la TV, pe postul Einsfestival ... Am vazut un reportaj din India, în zona Munților Himalaya, într-un sat la 3500 metri altitudine. Filmul s-a numit "Cel mai periculos drum de mers la scoala din lume". Am fost impresionati pâna la lacrimi si tare ne-a fost rusine cu felul nostru rasfatat de viata! Echipa de reporteri a însotiti doi copii pe drumul lor de acasa la scoala. Tatii de familii duc copiii, drumul dureaza 4 zile atunci când nu se întâmpla nimic rau. Se merge continuu pe marginea înghetata a unui râu, se înnopteaza sub cerul liber (la -30°C) nimeni nu are haine de schimb, cizmele de cauciuc sunt neizolate, sosetele... le storc de apa si le încalta din nou... mâncarea este doar din rucksac (mamaliga si terci dulce, servit cât se poate de fierbinte), lemne de foc din rucksac... Urca si coboara vaile, risca sa alunece în apa rece si adânca, si toate astea doar pentru ca acei copii au vise si parintii lor cred în ele! Viseaza sa ajunga unul doctor si altul aviator... Pentru asta trebuie sa mearga la scoala 100 km (doar atât!) în cel mai apropiat oras mare. Copii ramân la internat pentru întreaga perioada a anului scolar (dorm câte doi în pat, 8 în camera, în doua patrui supraetajate!). Dupa ce copiii au fost predati pedagogilor, taticii au pornit înapoi acasa... Din nou 4 zile - daca nu se întâmpla ceva imprevizibil! Nu exista posibilitatea de a cumpara ceva pe drum... este salbaticie totala! Iti scriu toate acestea pentru ca stiu ca ai sufletul mare si bun si ca precis te impresioneaza si pe tine asemenea povesti! daca gasesti filmul, uita-te la el, este superb! Atunci când afli asa ceva, ai vrea sa ajuti, ai vrea sa schimbi lumea asta mare si nedreapta... te simti atât de mic! ...
RăspundețiȘtergereTe pup draga mea. Noapte buna!
Da, chiar şi la noi a fost soare şi bine, dela Ploieşti în sus. Apoi a nins, în fine.. anotimpuri normale. În Bucureşti însă, nici o rază începând din 7 noiembrie. :( Iar de câteva zile este foarte frig, sau îmi este doar mie. Spunem undeva, într-un comentariu, că am început să apreciez obiceiul nordicilor de a aprinde lumâniri, în casă şi la geam. Schimbă atmosfera :)
ȘtergereMulţumesc pentru recomandare, îl voi căuta.
Pupici şi weekend cât mai plăcut să aveţi!
:))) bine zici: ai ales sa o tii minte asa! eu sunt convinsa ca au fost si momente de soare! :)
RăspundețiȘtergeresufleteşti doar, în prima săptămână de post, în rest... gândurile năvălesc, inima omului e schimbătoare, iar anotimpul întregeşte...
Ștergerete-mbrăţişez draga mea, weekend cât mai plăcut!