vineri, 7 noiembrie 2014

Reflexii de toamnă...

Biserica care adăposteşte moaştele Sfântului Ciprian, dintr-o altă perspectivă.
  Biserica Zlatari este una dintre vechile biserici ale capitalei României. Pe Calea Victoriei - fostul Pod al Mogoşoaiei - pornind dinspre Dâmboviţa, între străzile Stavropoleos şi Lipscani, se află Biserica Sfântul Ciprian - Zlătari, încadrata de blocuri noi, cu zece etaje. Iniţial, biserica a aparţinut unui han al Bucureştilor, ca multe altele din vremea ei. Multe dintre hanurile cunoscute aflate în centrul Bucureştilor aveau în mijlocul curţii interioare biserici sau mănăstiri; de altfel nu puţine hanuri au apărut ca anexe ale bisericilor şi mănăstirilor, ridicate de egumeni pentru a spori veniturile acestora.
  Hanul a fost construit în secolul al XVIII-lea în jurul Bisericii Zlătari şi ocupa spaţiul cuprins între Palatul Poştelor şi strada Lipscani. Pe la 1860-1862 clădirea hanului se compunea din parter şi etaj şi avea aproape 200 de camere şi prăvălii, toate fiind închiriate.
  Biserica a fost construită la început, probabil din lemn, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, spune legenda, pe timpul domnitorului Matei Basarab, de nişte "zlatari", "aurari sau argintari", din mahalaua "popii Manta", pe locul Zlătarilor de la Sărindar, donat Elenei, fiica lui Radu Voda Şerban şi mama a Cantacuzinilor din Muntenia.
  Biserica Zlătari, având hramul Adormirea Maicii Domnului, este pomenită în documente la data de 25 august 1667. Pe locul ei, sau în apropiere, se zice ca "s-a clădit din nou, din temelii, aceasta Biserică Zlatări, în anul mântuirii 1705 prin ajutorul Domnului Chir Spătarul Mihail Cantacuzino", cum spune textul pisaniei în limba greacă, de la anul 1709.
  Biserica a fost închinată Patriarhiei din Alexandria, împreuna cu hanul Zlătari, care înconjura biserica la 1709, cu ocazia vizitei făcute de patriarhul Gherasim Palada, la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu.
 După cutremurele din 1802 şi 1838, "această sfântă şi dumnezeiască biserică fiind în mare ruină şi crăpându-se, s-a început a se ridica din temelie în anul 1850, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit al Ungro-Vlahiei D.D.Nifon, în zilele prea înaltatului Domn al Ţării Româneşti Dimitrie Ştirbei, de prea Sfintitul Arhiereu D.D.Calistrat Livis, egumenul de pe atunci."
 Din perioada anilor 1867-1887 etajul hanului a fost ocupat de Ministerul Instrucţiei Publice şi al Cultelor. În anul 1870, în Hanul Zlătari se găsea una din cele mai mari şi mai bine asortate băcănii din Bucureşti, proprietatea lui Păun Popescu. 
  Din anul 1888 Biserica Zlătari devine biserică parohială. La anul 1903, hanul şi turnul-clopotniţă (cu picturi făcute de pictorul grec Diamantopoulos) din faţa bisericii au fost dărâmate pentru lărgirea Căii Victoriei. 
Mă opresc aici cu povestea ei, sper că nu v-am obosit. O zi minunată tuturor!
Alte reflexii găsiţi, cu siguranţă, la Sorin

8 comentarii:

  1. Interesantă reflexia turlei bisericii în pereții de sticlă ai altei clădiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine m-a impresionat jocul de reflexii: în fiecare bucată de geam se vedea altfel.. :)

      Ștergere
  2. O superba reflexie, cerul albastru ca o acuarela confera cupolei bisericii o luminozitate deosebita. Înaltatoare...
    Pup draga mea. Sa ai un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muţumesc, Carmen, asemenea şi vouă! pup şi eu! :)

      Ștergere
  3. e ca un puzzle, foarte interesanta imagine ...
    si aceasta biserica are un trecut, o istorie...o voi privi mai atent data viitoare :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a plăcut mai mult povestea decât fotografia. Pentru că de acum încolo, când voi trece pe acolo, o să îi ştiu istoria.
    Weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că postarea mea a reuşit să bucure pe toată lumea.
      Weekend frumos şi ţie!

      Ștergere