Ultimul weekend din această vară... 30-31 august... o călătorie din care ne-am întors odihniţi sufleteşte.
Penultima oprire:
Mănăstirea Prislop.
Mănăstirea Prislop este
situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De
la Haţeg – spre miazăzi – se deschide minunata depresiune a Haţegului
sau „Ţara Haţegului”, leagănul poporului român, care se întinde pâna la
poalele Munţilor Retezat.
Aşezată într-o poiană, la altitudinea de
640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în
pante domoale pâna aproape de monument.
În acest spaţiu originar şi încărcat de istorie al poporului nostru,
Sfântul Nicodim, reorganizatorul şi îndrumatorul monahismului românesc
din a doua jumatate a veacului al XIV - lea, a ctitorit Mănăstirea
Prislop la 13 km de Haţeg, după ce zidise Mănăstirile Vodiţa,
Topolniţa, Visina şi Tismana, precum şi Vratna si Mănăstiriţa din
Serbia. Sfântul Nicodim a copiat la Prislop, Tetraevangheliarul slavon
pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează acum
la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti.
În istoria mănăstirii s-au remarcat următoarele personalităţi:
* Sfântul Nicodim, întemeietorul şi primul ctitor al mănăstirii, între anii 1399-1405;
* Domniţa Zamfira,
a doua ctitoră a mănăstirii între anii 1560-1580, al cărei mormânt se
află în pronaosul bisericii. Cu prilejul unor reparaţii din 1909, piatra
funerară a fost ridicată pe peretele dintre naos si pronaos pentru a fi
păstrată mai bine. În afară de această piatră funerară, scrisă în limba
latină, în partea stângă a pronaosului se mai găsesc cinci pietre de
dimensiuni diferite cu inscripţii în limba slavonă, care se presupune,
că sunt tot de pe mormântul Domniţei Zamfira.
* Stareţul Ioan,
pe vremea Domniţei Zamfira, care a şi înmormântat-o în 1580 în
pronaosul bisericii Mănăstirii Prislop, ajuns mitropolitul Transilvaniei
între anii 1585-1605; în anul 1600 a întâmpinat pe Mihai Viteazu cu
prilejul intrării triumfale în Alba Iulia;
* Sfântul Ioan de la Prislop,
vieţuitor şi nevoitor în secolele XV-XVI, a cărui peşteră săpată în
stâncă, numită şi „Casa Sfântului”, este un loc de pelerinaj pentru
credincioşi. Sfântul Ioan a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română
în anul 1992 şi este prăznuit în fiecare an în ziua de 13 septembrie;
* Călugarul Efrem de la Prislop,
care după incendierea bisericii, s-a refugiat în Ţara Românească şi a
scris „Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silvaşului din Eparhia Haţagului
din Prislop”; tot el a tradus împreună cu fratele lui Mihail, cunoscuta
lucrare a lui Dimitrie Cantemir „Divanul” sau „Gâlceava sufletului cu
trupul”;
* Protosinghelul Arsenie Boca,
al treilea ctitor al mănăstirii, care, în afară de rolul covârşitor pe
care l-a avut prin înzestrarea harica a duhovniciei, a conceput şi a
îndrumat toate lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a Mănăstirii
Prislop, între anii 1948-1988, unele dintre acestea fiind chiar
înfăptuite personal. În perioada 1960-1988 a pictat biserica din satul
Drăgănescu de lângă Bucureşti, icoanele de pe catapeteasma bisericii din
Prislop şi a realizat aşezământul monahal din oraşul Sinaia, astăzi
metohul Mănăstirii Prislop. S-a săvârşit din viaţa la 28 noiembrie 1989
şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop.
* Maica stavrofora Zamfira Constantinescu, cea dintâi stareţă a Sfintei Mănăstiri a Prislopului, între anii 1950-1959.
Pe lângă cele două hramuri ale
Mănăstirii Prislop: 8 mai – Sfântul Ioan Evanghelistul şi 14 septembrie –
Ziua Crucii, se mai prăznuiesc şi următoarele zile: 26 decembrie –
Sfântul Nicodim, 13 septembrie – Sfântul Ioan de la Prislop, 28
noiembrie – pomenirea Părintelui Arsenie şi 13 martie – pomenirea
Măicuţei Zamfira.
 |
| Pictura, porţile şi crucile din cimitir m-au încântat prin simplitatea şi rafinamentul lor. |
Nu m-am putut abţine şi am fotografiat bucuria întâlnirii
dintre soţul meu şi una dintre căţeluşele mănăstiri.
Nu se mai săturau, nici unul dintre ei. :)
pupici
