Duminica, la poveşti...

Se-apropie vremea bucatelor de Crăciun...

Le ştim, nu le ştim, ele sunt după cum urmează:  caltaboşi, cârnaţi, tobă, sarmale, piftie, variaţiuni pe bază de carne şi cozonac. La acesta din urmă mă voi opri astăzi, pentru că am întâlnit o reţetă fascinantă, citată de Al. Teodoreanu, zis Păstorel.  :)

Întâi vi-l arăt şi-apoi vă povestesc... :))   

sper să nu vă plictisesc.

"......

Material:

150 ouă

1 pahar mare (de apă) cu rom alb

1 baton vanilie

3-4 linguriţe rase cu sare

1 litru lapte

100 gr drojdie

1 păhăruţ undelemn fin

zahăr tos circa 1,200 kg

3-4 (maximum) kg făină extra

3-4 păhăruţe de vin cu unt topit şi cald

Explicaţie:

Când aplici această reţetă, nu poţi spune: am să fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am să întrebuinţez atâtea ouă. Ouăle nu sunt toate la fel şi făina nu-i toată deopotrivă de uscată. Cu cât e mai uscată, cu atât înghite mai mult lichid (ceteşte: ouă şi rom).

Observaţie:

Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douăsprezece) ore. De aceea, e bine să fie pregătite toate de cu seară şi să te apuci de treabă cu noapte în cap.

Tehnică:

se strică de cu seară ouăle, punând gălbenuşurile deoparte. Albuşurile le pui unde vrei, căci ori pui prea puţin (ca o lingură de omăt), ori deloc cam totuna e.

În gălbenuşuri pui sarea, mesteci, pui la rece şi te culci.

A doua zi.

Într-un vas foarte curat, pui doi pumni de făină (circa 500 g) pe care o opăreşti cu lapte clocotit.

Se mestecă cu o lopată anume, de lemn (sau cu un linguroi) şi se bate straşnic până se face o pomadă, fără nici un gogoloş.

Când s-a răcorit (să poţi suferi degetul mic), adaugi drojdia, pregătită astfel: fărâmiţată într-o farfurie adâncă şi frecată cu două-trei linguri zahăr, până se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un şervet şi pui la loc călduţ (nu fierbinte), ca să crească.
În timp ce creşte plămădeala (aşa se cheamă amestecul de mai sus), strecori prin sită gălbenuşurile în covată (albie de lemn, uscată şi călduţă), clăteşti cu două-trei linguri de apă călduţă vasul în care au stat şi torni totul în albie. 
Dacă vrei, pui şi o ceaşcă de albuş spumă, dacă nu, nu pui. Baţi gălbenuşurile cu străjnicie, adaugi romul şi baţi, şi baţi, baţi mereu şi te bucuri că miroase bine; adaugi apoi vanilia tăiată mărunt şi baţi înainte, până ce plămădeala a crescut frumos. Când e gata plămădeala, o răstorni pe ea în albie şi mesteci până se face una cu gălbenuşurile. Pe urmă, începi a pune faină, câte puţin, şi a tot mesteca şi bate cu lopata, până ce nu mai poţi. Atunci, frămânţi cu pumnii închişi, până ce obţii un aluat potrivit de moale.
Când crezi că nu mai încape făină, cântăreşti câtă ţi-a rămas, ca să ştii câtă ai întrebuinţat, şi pui zahărul şi untul după proporţia: 300g zahăr la kilogramul de făină şi un pahar de unt, plus unul, aşa, pe deasupra. După ce a intrat făina, frămânţi înainte, punând zaharul, puţin câte puţin, până ce-l pui tot. După ce ai isprăvit zahărul, pui untul (câte un păhăruţ) şi untdelemnul, întorcând aluatul mereu în aceeaşi parte (ca să iasă felii).
Frământatul durează două ceasuri.
Pui la crescut la loc călduţ, nu fierbinte, acoperit bine, ca să nu se răcească, şi laşi două-trei ore, până ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui în formele unse perfect cu unt sleit (o treime din formă), şi iarăşi acoperit la loc călduţ, aproximativ o oră. Cât timp cresc în forme, se pregăteşte cuptorul (detaliu foarte important). Când e gata şi cuptorul, ungi cozonacii cu ou bătut şi presari cu migdale tăiate sau zahăr granulat şi, cu "Doamne-ajută", pui la cuptor, unde stau o oră, oră şi un sfert, cel mult. La cuptor trebuie om priceput, ca să-l cerce, cu făină de păpuşoi (porumb), să nu puie cozonacii prea deşi, să-i acopere la nevoie ca să nu se pârlească, să le puie "zăgneaţă" etc.
La scosul din cuptor, alt meremet. Scoţi cozonacul, îl scuturi puţinel cu urechea aplecată, să-l auzi dacă joacă. Îl culci apoi cu formă cu tot pe-o coastă, sprijinit de-un lemn. După două-trei minute îl mai scuturi şi-l legini cătinel şi cu mare băgare de seamă, ca să nu se cumva turtească şi încruzească!
Abia un ceas după ce i-ai scos din cuptor îi duci în casă şi, după două-trei, când sunt bine răciţi, îi transporţi în cămară. Ca să-i păstrezi bine şi multă vreme proaspeţi, îi înveleşti (pe fiecare în parte, se înţelege) în hârtie impermeabilă şi în şervet gros. Cozonacul făcut după această reţetă trebuie să nu se usuce trei şi chiar patru săptămâni." 

Nu pot încheia fără a vă prezenta câteva forme mai noi de cozonac.

cozonac floare, cu scorţişoară

Uşor şi frumos, nu?   Spor la gătit, dragele mele, eu fac clătite!  :)    O duminică relaxantă tuturor!

Alte reţete delicioase găsiţi şi la: