Duminica, la poveşti...

Bună dimineaţa, într-o nouă dimineaţă de duminică! 

Iertare pentru duminica trecută, am fost plecată, cu un program super plin.....

Prin plimbările mele, am intrat, absolut din întâmplare, la expoziţia de pictură Ion Murariu. 

              “Galeriile Cercului Militar” îi dedică, în perioada 13-30 ianuarie, o retrospectivă.

În cele două săli ale expoziţiei sunt etalate acuarele şi picturi acoperind principalele zone de interes ale artistului, de la florile scăldate în lumină sau strânse în buchete, ale căror culori îşi găsesc ecoul în cele ale vaselor din care se ridică, la peisaje şi la compoziţii cu colindători, cu personaje bizare sau groteşti sau cochetând cu miturile istorice şi cu sacrul.

Pe mine m-au impresionat florile, pe care le-am fotografiat şi vi le ofer, cu toată dragostea.

 "N-am impresia că pictura şi acuarela lui Ion Murariu se supun unor legi diferite de cele ale construcţiei plastice: nici n-ar fi fost firesc să fie aşa, de vreme ce Ion Murariu e, mai presus de toate, un artist care-şi ascultă îndemnurile, temperamentul", scria criticul de artă Dan Grigorescu. 

"Pictura sa are o densitate a pastei, culorile se suprapun, în straturi puternice, la care, adăugând sarcasticele comentarii antirăzboinice, inflexiunile de provenienţă expresionistă, de aici, se dovedeşte că definirea lui ca «poet al priveliştii» e cel mai puţin unilaterală".

Ion Murariu a primit de-a lungul carierei sale numeroase premii care i-au atestat măiestria, dintre care menţionez, în primul rând, Premiul Naţional “Ştefan Luchian”, în 1994.

 

"Indiferent de locul care mi-a servit drept sursă de inspiraţie, am avut în minte, întotdeauna, locurile natale. Asta poate şi din dorinţa ardentă de a recupera, în plan simbolic, anii copilăriei. Totul e legat, deci, de Moldova şi de peisajele sale inconfundabile", mărturisea, cu câţiva ani în urmă, nu fără melancolie, pictorul Ion Murariu, artistul plecat dintre noi în decembrie 2012, la vârsta de 90 de ani.  

 Sper că v-a plăcut şi vouă la fel de mult. Frumuseţea momentului mi-am prelungit-o cu un mic popas la librăria Humanitas -Cişmigiu, unde am citit câteva scrisori, deosebite scrisori, semnate de I.L.Caragiale (adunate, selectate şi succint prezentate de Dan C. Mihăilescu). Atâta linişte şi bucurie nu am simţit niciodată aşteptând pe cineva (care, din diferite motive, a întârziat o oră şi jumătate).

Îmi pare mie că începe să funcţioneze planul meu pe 2014!!!  :)

Voi ce mai faceţi? ... ce mai povestiţi?