Coliva din arpacaş

M-am hotărât foarte greu să scriu acest articol... şi asta pentru că mai toată viaţa mea am participat la înmormântări şi parastase... şi ...  nu mai mănânc de multă vreme colivă. Dar, trebuie să fac. Înainte de toate trebuie să vă spun că ea iese foarte bună numai dacă o facem cu rugăciune şi cu drag, gândindu-ne la cei pentru care o facem, la ce au însemnat ei în viaţa noastră. Şi apoi, cu răbdare!  :) Deci, să ne aprindem candela şi să începe. Avem nevoie de:

colivă la Mănăstirea Vatopedu, Sf. Munte Athos - sursa net

• arpacaş (500g)
• zahăr (300g)
• nucă (300g) (cantitatea poate varia, dupa gust)
• arome: zahar vanilat (6 pliculete), esenţă de vanilie (2 fiole) sau coajă de lămâie
• pentru ornat: pesmet, zahar pudră, (sau nucă de cocos), bomboane (mici), stafide (facultativ), scorţişoară

Se fierbe asemănător cu orezul, dar se pune mai multă apă şi se fierbe mai mult, la foc foarte mic (bobul fiind ceva mai tare). Vom pregăti cel puţin un sfert de kilogram de arpacaş. Dacă vom pune o cantitate mai mică de 250g, se va  fierbe mai greu.
Întâi se alege arpacaşul, apoi se spală în câteva ape. Se pune apă (rece) de trei ori şi jumătate mai mult decât arpacaş. Se fierbe cu încetul, la foc foarte mic (cât mai mic posibil). Se opreşte focul doar după ce a scăzut aproape toată zeama, iar bobul a înflorit şi se poate sfărâma între degete. Se fierbe cam o oră, sau chiar o oră şi jumătate. Vom urmări să fie legată compoziţia, dar nu prea mult.

Se adaugă şi un vârf de linguriţă de sare. Spre sfârsit, după ce bobul este deja înflorit, se adăugă şi zahărul. Dar se amestecă mereu 4-5 minute, pentru a nu se prinde de vas.

Mod de preparare mai amănunţit:

1) Arpacaşul căutăm să fie cât mai proaspăt. 2) Nuca vom urmări să nu fie veche, râncedă, sau amară. Nuca trebuie să dea gust bun, şi nu amar. O vom căuta din timp. Să fie de culoare mai deschisă. Dacă nu găsim calitatea dorită, vom cumpăra ceva mai multă nucă şi vom alege miezul mai bun. Nuca decojită o putem păstra în pungă de hârtie. 3) Vom da atenţie şi vasului în care o preparăm. De preferinţă să fie un tuci (cratiţă sau ceaun), sau inox, sau teflon, sau alt vas cu pereţi ceva mai groşi (să nu se lipească uşor de vas). Există şi vase speciale în care se fierbe mai bine şi mai repede (vase Zepter, vase Kukta cu fierbere sub presiune). Mărimea vasului o vom alege în raport cu cantitate de arpacas şi cea de apă. Vom avea in vedere si faptul că prin fierbere, cantitatea de arpacaş se măreste de două-trei ori. 4) Arpacaşul îl vom fierbe seara (totul va dura cel mult 2ore), iar coliva o vom prepara dimineaţa (va dura cam 1/2 oră, cel mult o oră, daca vrem sa fie ornată mai amănunţit). 5) Întâi vom alege arpacaşul. Adică vom înlătura boabele alterate şi orice apare în plus. Apoi il vom spăla cu apă călduţă cam de 5-7 ori (până ce apa este limpede). Ultima spalare poate fi cu apa rece. Il vom strecura printr-o sită deasă (mai mare), apoi îl vom pune la fiert cu apă rece.
Înainte de a-l fierbe putem lăsa arpacaşul 2-3 ore la muiat (va fierbe mai uşor), dar nu este obligatoriu. 6) Vom pune apă de 3 ori şi jumătate mai mult decât arpacaş. De exemplu, la 500g de arpacaş vom pune 1,5-2l de apă. Este de preferat să punem ceva mai multă apă, decât prea puţină. Putem totuşi să mai adăugam şi pe parcurs (apă caldă). 7) Vom adăuga un vârf de liguriţă de sare. 8) Vom da focul potrivit (sau chiar mare) până ce începe să fiarbă, după care vom lăsa să fiarbă la un foc cât mai mic (foarte mic). Nu vom grăbi fierberea. Putem amesteca de 2-3 ori (nu prea des), pentru a nu se prinde de fundul vasului. Vom folosi o ligură de lemn. 9) Între timp putem pregăti nuca, adică să o alegem şi chiar să o spălăm (dacă este cazul) şi să o întindem pe o farfurie. Însă o vom pisa abia dimineaţă. Pentru 500g arpacaş, vom pregăti 300-400g de nucă. Putem opri câţiva mieji pentru ornat.
10) În plus, putem să radem de seara o lămâie (prin răzătoarea mică), coaja să o amestecăm bine cu o lingură de zahăr pudră şi să o punem într-un mic vas cu capac în frigider, până în ziua următoare.
11) Vom fierbe arpacaşul până când înfloreşte bine şi bobul devine moale, iar zeama este scăzută.
Cam după o oră de fierbere (vom urmări ceasul din momentul când dă primul clocot), vom gusta dacă bobul este suficient de fiert. Putem sfărâma, de probă, 2-3 boabe cu lingura într-o farfurie (sau între degete). Dacă bobul nu se sfarmă uşor, ci alunecă (atunci când încercăm să-l presăm), înseamnă că nu este destul de bine fiert. Dacă apa a scăzut prea mult putem adăuga puţină apă, dar fierbinte. Dacă bobul este fiert, dar a rămas prea multă apă în vas, putem să scurgem puţin din zeamă. Nu vom schimba apa în timpul fiertului. Se pierde esenţa lui. Aceasta o vom face cel mult la fiertul grâului (nu şi la arpacaş). Vom lăsa să fiarbă cam o oră şi un sfert. Depide şi de felul arpacaşului, de vas, precum şi de cât de mic este focul. Uneori e necesar chiar o oră şi jumătate. Dacă vom fierbe la foc mai mare, riscăm ca apa să scadă repede, fără ca bobul să fie suficient de fiert. 12) Este important ca bobul să fie bine fiert, mai ales dacă adăugăm zahărul imediat (zahărul va întări iarăşi bobul, dacă acesta nu e suficient de înflorit). Există şi varianta de a fierbe seara fără zahăr şi să îl adăugăm dimineaţa. Vom adăuga în acest caz zahăr pudră, care se încorporează, chiar dacă arpacaşul este rece. Nu este însă recomandată această variantă pentru cei care au probleme cu digestia. După ce bobul este fiert şi zeama este aproape scăzută, vom adăuga zahărul şi vom mai lăsa să dea câteva clocote.

La 500g de boabe de arpacaş, putem pune cam 250-300g de zahăr (tos). Se pune întâi o parte din zahăr, apoi se gustă, după care se mai poate adăuga (pentru a nu fi prea dulce, mai ales daca se vor pune si bomboane). Vara este bine coliva să nu o facem prea dulce, pentru că se altereaza mai uşor la caldură.
13) Se amestecă acum mai mult ca să  nu se prindă de vas. Se mai lasă ca să fiarbă 4-5 minute cu zahărul, până când începe să se lege, după care vom opri focul. Chiar dacă nu este prea solidă compoziţia, după ce se va răci se va lega mai bine. Există şi varianta de a fierbe arpacaşul fără zahăr, iar acesta se adaugă atunci după răcire, odată cu celelalte ingrediente. Este bine în acel caz să se pună zahăr pudră sau miere, pentru ca să se topească mai uşor.
14) Vasul îl putem acoperi cu un ştergar (poate fi puţin umezit), sau cu un capac cu un mic orificiu pentru aer. Îl vom lăsa să se răcească natural, de preferinţă într-o încapere mai caldă, nu vom grăbi răcirea. Nu îl vom pune cald în frigider, ci după ce se răceşte bine (cel putin dupa 2-3 ore). Dacă temperatura în cameră nu este ridicată, nu este nevoie de frigider până în ziua următoare (mai ales dacă nu i-am pus zahăr de seara).
15) A doua zi dimineaţa se amestecă (cu mâna sau cu o lingură de lemn) arpacaşul fiert, cu nucă măcinată şi cu zahărul vanilat.
Dacă arpacaşul are o pojghiţă mai groasă pe deasupra, o vom înlătura. Putem prepara doar o parte din arpacaşul fiert, iar restul îl putem păstra încă o zi la frigider.
16) Nuca se poate da prin maşina de nucă, sau putem să o punem într-o pungă mai groasă de plastic, (eventual punem şi o hârtie peste pungă) şi să o tocăm uşor cu tocătorul pentru şniţele. Procedeul de a tăia mărunt nuca folosind cuţitul, ne răpeşte mai mult timp. Dacă dorim neapărat, putem adăuga şi câţiva mieji tăiaţi.
17) Vom adăuga în compoziţie şi lămâia rasă cu zahăr. Dacă nu este destul de dulce compoziţia, vom mai adăuga puţină miere sau zahăr pudră. Dacă este prea lichidă, vom adăuga puţin pesmet sau biscuiţi sfărâmaţi(se pot sfarama cum am procedat şi cu nuca). Biscuitii absorb bine zeama.
Putem să adăugăm, pentru a fi mai aromată, şi o fiolă de esenţă de vanile, în loc de zahăr vanilat (la cantitatea indicată). De asemenea se pot adăuga câteva stafide sau nucă de cocos. Nu este de preferat aici scorţişoara. Nu sunt necesare prea multe mirodenii. Este suficient să îi mai dăm doar încă o aromă în afară de cea oferită de nucă.
18) Se amestecă bine compoziţia, după care se pune pe un platou, sau într-o farfurie. Se nivelează pe deasupra şi lateral. Se poate folosi un cutit muiat din când în când în apă. Se presară bine cu un strat de pesmet (cernut) sau biscuiţi raşi prin răzătoare (sau zdrobiţi şi apoi daţi prin sită), apoi cu un strat de zahăr pudră dat prin sită. Se poate pune şi zahăr obişnuit, dar după ce am pus suficient pesmet (ca să nu se topească zahărul). Se nivelează punând pe deasupra o coală şi presând foarte uşor. Cine vrea, poate adăuga şi un strat de nucă rasă în loc de stratul de pesmet. În loc de aceste straturi putem să punem, dacă ne grăbim, doar un stat de nucă de cocos. Este bine ca pe deasupra fondul să fie alb. Se ornează cu bomboane mai mici(să nu fie prea tari) aranjate în formă de cruce. Putem pune în loc de bomboane chiar miez de nucă, sau alune. Se poate face o cruce şi din cacauă, folosind o formă de lemn sau din carton. Vom şterge cu un şerveţel marginea platoului. Nu vom insista prea mult asupra aspectului exterior, mai ales dacă nu avem timp suficient.
19) Se duce la biserică într-un coş, alături de o sticlă de vin (de preferinţă roşu) şi un colac sau o pâine. La biserică vom pune coliva pe masă, cu o lumânare şi o prescure. De asemenea vom da de la început un pomelnic cu numele de botez a celor morţi pentru care facem pomenirea.
Este util să avem nişte pahare şi linguriţe de plastic în care să împărţim coliva.
20) Este foarte important să ajungem la timp la biserică, cu coliva. Adică să ajungem la slujba Sfintei Liturghii, care de obicei începe la ora 9 (programul bisericii este de obicei afişat pe uşă). Vom da pomelnicul de la începutul slujbei, sau cel târziu înainte de a ieşi preotul cu Sfintele Daruri. Astfel sufletele celor morţi vor fi pomenite la acest moment important. De asemenea vor avea parte de iertarea care se dă prin Jertfa Liturgică (momentul care urmează după rostirea Crezului, în timp ce se cântă “Pe Tine te lăudăm”). Apoi vom asculta cu atenţie şi rugăciunea Tatăl nostru. După Sfânta Liturghie, urmează ca o completare, special pentru cei morţi, slujba Parastasului (de obicei durează cam 30 min).
Este bine să urmărim înţelesul cuvintelor rostite de preot şi să ne rugăm şi noi în gând pentru cei adormiţi. Ne rugăm pentru iertarea lor şi odihna lor în pace în Împărăţia lui Dumnezeu. Rugăciune îi ajută foarte mult. Coliva se va ridica (împreună cu vinul), spre sfârşitul slujbei Parastasului, atunci când se cântă “Veşnica Pomenire”.21) Coliva o vom împărţi mai ales la oameni săraci, fie în biserică, sau la cimitir, sau în alt loc.
Nu se recomandă a lăuda coliva. O faptă bună este mai primită când este făcută cu smerenie şi în tăcere. sursa