Vă spuneam la un moment dat că anul acesta luna iulie a fost similară cu vacanţa pentru noi. Am fost plecaţi trei săptămâni, ceea ce a însemnat deconectare totală de tot şi de toate.
Prima dată am fugit în Grecia, cu rucsacul în spate, direct de la serviciu :)
Nu trebuie să vă mai spun cât de ospitalieri sunt grecii cu turiştii... aşa că ne-am simţit excelent! Am vizitat tot ce era de vizitat în Tesalonic ... şi am ajuns şi la Mănăstirea Suroti, exact în ziua în care se prăznuiau 20 de ani de la trecerea la Domnul a Cuviosului Paisie Aghioritul (va fi curând canonizat)-12 iulie. Nu vă spun mai mult, dar vă las colaje din locurile care m-au impresionat cel mai mult:
seminarul teologic din Tesalonic
temniţa în care a fost întemniţat Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit pe 26 octombrie
şi Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Suroti.
Ne-am întors prin Bulgaria şi am trecut pe la Mânăstirea Rila. Dar, despre asta săptămâna viitoare.
Weekend minunat tuturor! pupici
Interesant este faptul că temnița, luminată cu nuanțe calde, nici nu pare așa înfricoșătoare ...
RăspundețiȘtergere:) nu-mi pot imagina ce însemna temniţa pe vremea aceea, acum însă este un muzeu foarte frumos.
Ștergerea trecut vacanta însa, vine alta ☺ In plus, iata ce amintiri placute ai adunat! superbe mozaicurile fotografiilor tale! îmi place mult cum ai selectat si alaturat imaginile - transmit puritate si optimism.
RăspundețiȘtergereUn weekend tihnit sa aveti!
In Tesalonic am fost si eu, ai dreptate grecii sunt foarte primitori! Frumoase amintiri!
RăspundețiȘtergereWonderful architecture. I like the jail most!
RăspundețiȘtergereCe frumos!
RăspundețiȘtergereCe dor îmi e şi mie de Grecia...anul ăsta am făcut pauză şi mă resimt! :) Mi-a plăcut foarte mult Salonicul si atunci cand l-am cutreierat am avut drept ghid un amic bun care ne-a dus şi la Vlatadon, o mănăstire construită în sec XIV de doi fraţi (Vlatades), ucenici ai Sf. Grigorie Palama. Într-o firidă spre răsărit era însemnat locul în care Sf. Pavel a vorbit tesalonicenilor, în a doua călătorie misionară...am fost tare emoţionată!
La Suroti am ajuns pe la prânz, cînd se închidea mănăstirea pentru odihnă, dar maicile ne-au îngăduit să intrăm pentru câteva minute. Aşa că am putut să mă închin nestingherită la mormântul Cuviosului Paisie, să mă încarc de pacea şi bucuria locului...