Alexiile / Alexa cel cald

  O legendă povesteşte că.... 

deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate şi le-a închis într-o cutie şi l-a chemat pe Alexie să o arunce în apa mării. Ajuns la destinaţie, Alexie nu a putut rezista curiozităţii şi a deschis cufărul, astfel încât toate acestea s-au răspândit din nou pe pământ. Pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat în cocostârc şi pedepsit să adune, între 17 martie şi 14 septembrie, insectele împrăştiate.

  Legenda conţine şi un sâmbure de adevăr, căci în preajma acestei zile este perioada întoarcerii berzelor şi cocostârcilor.

  Sărbătoarea din 17/30 martie era un important prag calendaristic,  Cuviosul Alexie fiind considerat şi patronul vieţuitoarelor care iernează sub pământ, sub pietre, în scorburi, sub scoarţa copacilor. Astfel, la şase luni după Ziua Crucii, sărbătorită la 14/27 septembrie, când se spune ca Sfântul Alexie încuie Pământul, pentru a-i feri pe oameni de pagubele pe care micile vietăţi le pot provoca, în ziua de 17/30 martie este momentul în care, potrivit tradiţiei, Cuviosul Alexie încălzeşte şi redeschide Pământul pentru a elibera vietăţile din hibernare şi pentru a pregăti pământul de arătură.

  Alexa cel Cald era socotit stăpânul şerpilor, prin urmare ziua de 17/30 martie era cel mai des asociată cu şarpele şi numită Ziua Şarpelui. Se zicea, că dacă întâlneşti în ziua lui Alexie orice fel de şarpe, nu trebuie să-l ucizi, altfel rişti să ai o cumpănă în acel an. Iar dacă vedeai un şarpe în oricare altă zi a lunii martie, atunci acesta trebuia omorât, altfel se spunea că el îţi va lua puterea. 

  Un ritual magic de tratare a durerilor „de şale” este descris de Ion Creangă: „De vezi şarpe întâi primăvara, e bine, în ziua de Alexa, să-l îmbeţi de cap, da să nu-l omori de tot, aşa ca numai să nu muşte, să te dezbraci de straie şi să te încingi cu el peste mijloc, după aceea să-l iei şi să-l îngropi într-o bortă şi cu el să pui trei căţei de usturoi şi să zici: Când a mânca şarpele usturoi, atunci să mă doară şi pe mine mijlocul”.

  Şarpelui nu i se pronunţa numele de ziua lui pentru a-i putea fi câştigată bunăvoinţa pe timpul verii. În cazul în care cineva rostea din greşeală cuvântul şarpe, acesta trebuia să spună neapărat un descântec. În unele regiuni, se făcea un foc mare într-o groapă, se punea într-o oală apă şi o bucată de mămăligă, ca să aibă şerpii ce bea şi ce mânca, ca să nu iasă din groapa aceea toată vara. Nu trebuia luat în mâna nici un obiect ascuţit, deoarece se credea că omul va vedea numai şerpi  pe tot parcursul anului.

  Sărbătoarea mai este numită şi Ziua Peştelui sau Retezatul Stupilor, pentru că peştii încep să se zbată în ape, iar albinele ies din stupi. Pescarii susţin că Sfântul Alexie este cel care aduce peştii din adîncurile, unde au iernat la suprafaţa apelor. Ei obişnuiau să ţină post negru toata ziua sau să prindă un singur peştişor, pe care, după ce-l descântau îl mâncau de viu în speranţa unui an spornic la pescuit.

  În ziua de Alexii, oamenii de la sate obişnuiau să aprindă focurile prin livezi, acestea simbolizând curăţenia rituală a gospodăriilor pentru a ajuta soarele să depăşească momentul echinocţiului de primăvară. În zorii zilei se măturau şi se greblau curţile, livezile şi grădinile, iar gunoaielor li se da foc. Era de bine ca în dimineaţa acestei zile să se afume gospodăria cu petice aprinse, cu busuioc şi cu tămîe, iar focurile să se facă în mijlocul grădinii ori livezii, astfel se credea că ograda va fi păzită de insecte, iar oamenii şi vitele de boli şi muşcături de şarpe.

 

  Tot în această zi se legau tulpinile pomilor fructiferi cu paie ca să nu dea omizile pe crengi, se suna din clopoţei sau se făceau zgomote bătând în fiare vechi pentru ca să sperie târâtoarele.

  Femeile în această zi nu lucrau, în special nu aveau voie să toarcă, să depene fire şi mai ales să folosească ace şi foarfece ca să nu le vină gângănii în casă.

  Tot în aceasta zi se făceau şi previziuni meteorologice. Se zicea că de Alexii, încep să cânte broaştele. Dacă broaştele cântă înainte de 17/30 martie, atunci e semn că primăvara va fi lungă şi rea; dacă încep să cânte de Alexii, atunci e semn că vor urma zile călduroase.

  Se credea în popor că Sfântul Alexie mai avea şi o altă putere - în momentul când se sătura de iarnă, lua un tăciune aprins şi îl îngropa în zăpadă şi începând cu acel moment zăpada se topea şi începea cu adevărat vremea de primăvară.

  Există şi astăzi sate în care tradiţiile populare de Sf. Alexe se păstrează, îmbinându-se cu substratul religios al sărbătorii.