Cea mai scurtă lună...

... şi cea mai grea (pentru mine) din ultimii ani. Aşa că, din amintiri dragi, am încropit un mozaic mic.  :)

 

Aştept verdele şi răcoarea de dimineaţă... în discretul miros de iasomie. O zi minunată tuturor!

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu,

o carte semnată de Sabina Cantacuzino.

Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu şi sora lui Ionel, Diu şi Vintilă Brătianu, a început să-şi scrie memoriile, folosind însemnările proprii şi corespondenţa familiei, în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea celebrului ei tată. Dar nu atât întâmplările politice ale acestuia, cât viaţa privată a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acoperă perioada 1821-1891, adică cei 70 de ani cât a trăit Ion I. Brătianu. Întâmplările vieţii obişnuite de la moşia Florica şi mai târziu din casa de la Bucureşti, naşteri, căsătorii şi morţi, sărbători de familie şi baluri, studii în străinătate şi vacanţe, atentate şi războaie, rude şi prieteni - familiile Rosetti, Odobescu, Golescu, Davila, Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Alecsandri...-, Carol I, regina Elisabeta şi personalităţi ale scenei politice, zvonuri şi bârfe din epocă: pe scurt, fapte de mică şi mare istorie trăită, povestite de Sabina C. cu vervă şi atenţie pentru detaliu, alături de nenumărate portrete memorabile. 

foto personală

"Sabina Cantacuzino, tanti Bi (cum o numeam noi cu toţii - copii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca o doamnă bătrână, batrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică.... Se plimba repede şi energic, zilnic, la şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa... Povestea minunat episoade din copilăria lor (a fraţilor Brătianu)... Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonete George Enescu... Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi a întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model... Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate... Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit... Nimeni din familie nu a ştiut că este bolnavă, nimeni... Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică."     Pia Pillat (în Sufletul nu cunoaşte distanţele)

Şi aceasta a fost povestea după-amiezii de ieri, o întâlnire interesantă cu persoane interesante  :) ale căror opinii au fost, cum să spun.... interesante!  :)       O duminică plăcută tuturor!

Nu am adăugat nici un tabel pentru că nu-mi doresc ca această rubrică să mai fie un joc. Din când în când voi mai scrie câte o poveste, dar.... atât. Mulţumesc tuturor celor care au participat, de-a lungul timpului, la această provocare.

iubitori de cărţi?...

 Draga de Cristina m-a provocat la o mică voroavă despre ce, cum, când şi unde citesc...

Pe modelul:

1. Prima amintire cu mine citind
Greu. Nu-mi amintesc.

2. Prima carte pe care am citit-o şi am recitit-o....

 Micul prinţ, Antoine de Saint-Exupéry ...

... urmată de Poveste de Crăciun, de Charles Dickens. Pe aceasta o cumpăr în fiecare an la începutul lunii decembrie, o citesc şi o dăruiesc de Crăciun. A devenit o tradiţie  :)

Spring 2014 Couture / Elie Saab

Din cele 49 de modele prezentate la Paris luna trecută, acestea m-au lăsat fără cuvinte.

Ce-i pasă ei de ger.... ?!

Ianuarie mult schimbător...

... cu zile senine, primăvăratice; pomi înmuguriţi şi ghiocei; iarnă, viscol şi răceli.....

Mâine nu va fi poveste....

îmi place puloverul...  mmmm...

... şi-mi pare rău, dar am fost bolnavă (cred) toată săptămâna şi nu am fost în stare de mare lucru. M-a tras curentul la serviciu şi mi s-a umflat toată partea dreaptă, de deasupra sprâncenei până sub ganglion. Lăsând la o parte aspectul interesant, aş putea spune, pe care l-am avut toată săptămâna  :)  , durerile au fost crunte. Acum sunt mai bine, dar m-au obosit foarte tare nopţile nedormite.

Aş vrea să vă întreb, dacă ştie cineva, în astfel de cazuri se poate pune spirt (în)pe cap?  :)

Ştiu că bunica mea îşi punea şi se înfofolea bine, dar nu-mi mai amintesc de ce...   :(

Îmi pare rău că am ratat şi mozaicul lunii ianuarie, dar îl public eu cândva... Deocamdată nu sunt în stare să stau prea mult în faţa calculatorului.  Vă pup, pe cât mai curând!  :)

... sau, poate tocmai aceasta este povestea.....   

concentrată-ntr-un moment de weekend   :) 

UPDATE duminică, ora 17,00

Am fost la medic (din nou) şi transpiraţia, de care-mi era cel mai teamă, e datorată faptului că organismul meu încearcă să elimine toxinele, adică antibioticul  :)   Se pare că organismul meu a fost agresat de antibiotic. :)  Şi-l va elimina, în câteva zile, prin transpiraţie!   

Wow!  Sunt fericită! ... nu am nici o problemă medicală şi mă hrănesc foarte sănătos (dacă dânsul a reacţionat aşa!!)  Vă pup, mulţumesc tuturor!