marți, 30 septembrie 2014

Mozaic de amintiri... septembrie 2014

Septembrie...nici nu ştiu când a trecut! A fost o lună bogată şi frumoasă! Din acest motiv nu am reuşit să epuizez într-un singur mozaic frumuseţea lunii care tocmai a trecut. Îmi vor fi, cu siguranţă, o amintire relaxantă în lunile care vor veni.   :)

September light

A piece of heaven

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Amintiri de vacanţă... Rila

Vă povesteam săptămâna trecută despre sejurul din Grecia. În drumul spre ţară nu puteam să nu ne oprim şi pe la mănăstirea Rila, cea mai mare şi mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria. Situat în partea de nord-vest a Munţilor Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului mării, în valea râului Rilska, la 117 kilometri sud de capitala Sofia, complexul monahal se află la o distanţă de doar 3 kilometri de oraşul Rila.
Noi am ajuns acolodupă-amiaza, ne-am cazat la pensiunea de lângă mănăstire şi am ieşit la plimbare. Seara am mâncat păstrăv proaspăt la grătar, pescuit direct din râul care volbureşte pe lângă pensiune.  :)
Trebuie să vă spun că în cameră lipseşte confortul occidental; mobilierul este practic, cu un aer uşor ascetic. După un somn sănătos în aerul de munte, dimineaţă am servit micul dejun (ne-am rezumat la cafea şi o felie de pâine cu unt şi miere, căci salamul şi ce mai era pe acolo prin farfurie nu arătau prea bine...), apoi am plecat la slujbă.
Mănăstirea este o bijuterie. Întemeiată în secolul al X-lea, mănăstirea Rila este privită ca una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice şi arhitecturale ale Bulgariei. Având o arhitectură unică, mănăstirea se înfăţişează dinspre exterior ca o puternică fortăreaţă. Zidurile înalte de 24 de metri alcătuiesc un pentagon neregulat. Intrând printr-una din cele două porţi mari de fier, se ajunge în curtea interioară. Interiorul este o capodoperă a arhitecturiii locale: arce şi coloane, scări de lemn şi balcoane sculptate, şi un numar de 300-400 de chilii monahale. (acum are în jur de 9 vieţuitori)
Prima tiparniţă din Bulgaria a început să imprime tot în cadrul mănăstirii Rila. Maşina de imprimat, lucrată la Viena, se păstrează şi astăzi în muzeul mănăstirii. Tot aici a funcţionat şi o şcoală de muzică bizantină, aşa cum se cânta în acea vreme în Constantinopol.
Odata cu eliberarea Bulgariei (1878), mănăstirea Rila a pierdut din importanţa iniţială, nemaifiind văzută ca un loc central al ţării, ci doar ca un semnificatic loc de rugăciune. Odată cu instituirea regimului comunist, activităţile religioase au ajuns să fie împiedicate, bunurile şi proprietăţile acesteia i-au fost confiscate, iar mănăstirea a fost transformată în muzeu.
În anul 1976, mănăstirea a fost declarată monument istoric şi arhitectural naţional, iar în anul 1983 a fost trecută pe lista Patrimoniului Mondial de Cultura UNESCO.

În pofida tuturor vicistitudinilor istoriei, mănăstirea Rila nu a încetat niciodată să fie inelul de legătură între comunităţile ortodoxe din Rusia, România, Serbia şi Sfântul Munte Athos.
În cadrul mănăstirii Rila şi în vecinătatea ei se află peste 20 de situri, păstrătoare de arhitectură originală şi pictură în frescă, create între secolele al XIV-lea şi al XIX-lea. Acestea sunt cele mai reuşite şi valoroase moşteniri păstrate din perioada de glorie a artei bulgare.
Picturile în frescă asternute pe Turnul lui Hreliov datează din anul 1334 şi sunt numărate printre cele mai remarcabile monumente artistice medievale. Acestea conţin scene din viaţa Sfântului Ioan de Rila, scene din Vechiul Testament, scenele biblice evocate în: Înţelepciunea lui Solomon 7, 7-27; Înţelepciunea lui Iisus Sirah 24, 3 şi Psalmul 150, 6.

Soţul meu a fost încântat de duhul de Sfântul Munte, iar eu de liniştea de la slujbă. Nu mă aşteptam ca într-o mănăstire atât de mare, plină de pelerini să nu vorbescă nimeni în biserică. Slujba a fost ţinută de un preot, un diacon, un paracliser şi un cântăreţ, fără staţie de amplificare, şi am auzit tot!!!
Am plecat cu regret, dar cu o amintire extrem de plăcută!
Weekend minunat tuturor! pupici

duminică, 21 septembrie 2014

estetica feminină şi tratamentele naturale...

A trecut vara, dar... a lăsat urme pe chipul meu, mai mult decât în oricare an de până acum: pete maronii. 
 
fotografia nu îmi aparţine
M-am obişnuit cu ele, dar sunt inestetice. În fiecare an mi-am propus să fac ceva, dar de fiecare dată m-am lenevit  :(      Anul acesta însă, nu mai amân. Am de ales între 10 posibile tratamente naturiste:

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Amintiri de vacanţă... Tesalonic

Vă spuneam la un moment dat că anul acesta luna iulie a fost similară cu vacanţa pentru noi. Am fost plecaţi trei săptămâni, ceea ce a însemnat deconectare totală de tot şi de toate.
Prima dată am fugit în Grecia, cu rucsacul în spate, direct de la serviciu  :)

Nu trebuie să vă mai spun cât de ospitalieri sunt grecii cu turiştii... aşa că ne-am simţit excelent! Am vizitat tot ce era de vizitat în Tesalonic ... şi am ajuns şi la Mănăstirea Suroti, exact în ziua în care se prăznuiau 20 de ani de la trecerea la Domnul a Cuviosului Paisie Aghioritul (va fi curând canonizat)-12 iulie. Nu vă spun mai mult, dar vă las colaje din locurile care m-au impresionat cel mai mult:
seminarul teologic din Tesalonic

temniţa în care a fost întemniţat Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit pe 26 octombrie
şi Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Suroti.

Ne-am întors prin Bulgaria şi am trecut pe la Mânăstirea Rila. Dar, despre asta săptămâna viitoare.
Weekend minunat tuturor!  pupici

marți, 16 septembrie 2014

Anuka

Anul acesta pe 28 februarie s-a născut un îngerş de fetiţă, cea care a devenit, 
în scurt timp, finuţa noastră. O cheamă, bineînţeles, Ana.   :)
  Ana, Anuţa, Anuka... este a treia minune din casa unor prieteni de-ai noştri. Cum ieri frăţiorii ei au început grădiniţa, ne-am asigurat ca nici Anuţa noastră să nu rămâne în urmă cu informaţiile. Aşa că duminică ne-am dus să o vedem şi i-am dus un căţeluş din pânză, simplu şi frumos lucrat. Că doar trebuie să înveţe ce este acela ham-ham, nu?
  Odihnită şi bine hrănită de mami   :)  ne-a bucurat după-amiaza tuturor. A început cu Bogdan, pe care l-a investigat destul de bine, apoi a trecut la mine. După ce ne-a drăgălit bine, s-a "retras" pe covor ei de joacă şi şi-a frământat jucăriile rând pe rând. Am plecat încărcaţi de bucurie şi cu foarte multe fotografii.
 
sharing with Our World Tuesday

duminică, 14 septembrie 2014

Hori străvechi din Ţara Lăpuşului şi a Maramureşului

Ca în fiecare an, Muzeul Ţăranului prăznuieşte Ziua Crucii cu expoziţii, târg de icoane, conferinţe, filme şi muzică tradiţională. La ediţia din acest an, cea de-a cincea, a Zilelor Muzeului Ţăranului mi-am propus să merg la concertul de muzică tradiţională din Maramureş, susţinut de Nicolae Piţiş şi Casandra Hauşi (aseară). Pe Casandra o cunosc de vreo doi ani şi sunt tare bucuroasă să o întâlnesc la fiecare concert pe care-l are prin Bucureşti. Dar, să vă povestesc puţin despre ei...

MARIA CASANDRA HAUŞI s-a născut în Baia Mare, Maramureş. A prins de la bătrânii locului meşteşugul fără vârstă al Horilor în grumaz (horea lungă).
Ucenică a şcolii înalte de muzică din Cluj la clasa de canto a profesorilor Alexandru Fărcaş şi Gheorghe Roşu şi laureată a Marelui Premiu şi Trofeului Maria Tănase, a marcat şi celebrat intrarea DOINEI în Patrimoniul Imaterial UNESCO prin lansarea albumului de muzică tradiţională intitulat generic DOINA – Horea Lungă – Cântec arhaic românesc din Maramureş.
Despre acest gen muzical, pe care l-a făcut cunoscut prin turnee în ţară şi străinătate, mărturiseşte că este universul ei fără margini unde şi-a găsit casa. 
Anul acesta în perioada septembrie – octombrie va fi una din vocile care vor crea un peisaj românesc nemaivăzut în incursiunea muzicală a turneului Roots Revival Romania dedicat Mariei Tănase.


NICOLAE PIŢIŞ - “Niculaie a lui Ion a lui Iacob din Fundătura din Lăpuşul Românesc”. 
De mic copil a cântat la clăci şi la nunţi “din gură”, “din frunză”, cu fluierul, trâmbiţa, claneta. Din 2012 deţine titlul de “Tezaur Uman Viu”, proiect iniţiat de către Ministerul Culturii şi Unesco.
În 1976, a cântat pe coloana sonoră a filmului românesc Pintea, regizat de Mircea Moldovan, protagonist Florin Piersic.
Din 1999 a colaborat cu artişti ca Grigore Leşe, Ioan Pop şi Grupul Iza. Cu aceştia a umblat în lumea largă: Elveţia, Germania, Franţa, Polonia, Austria. Din 2007 horeşte în toată ţara, mai mult alături de Maria Casandra Hauşi. Aceasta din urmă îi urmează cu sfinţenie darurile binecuvântate.

Atâta cuminteţie nu am mai văzut la un bărbat până acum...! Iar vocea... cum a început să cânte m-a aruncat într-o altă lume, alt timp şi alt spaţiu. Păcat că nimeni, în afară de Casandra, nu şi-a dorit să ucenicească la dânsul şi să ducă mai departe acest gen muzical excepţional.



Au fost acompaniaţi de: 
Marius Sabo, vioară (ceteră); Adrian Iercoşan, chitară (zongoră); Dănuţ Gheorghe Florea, dobă.
Spectacolul a început pe lumină şi s-a încheiat târziu. 
Au glumit şi au cântat cu multă bucurie "din gură", la fluier sau acompaniaţi. 
I-am adus Casandrei un buchet de Ochii Doamnei, care s-a încadrat perfect în decor  :)
 
Ca să vă faceţi o idee de atmosfera de aseară, vă las coloana sonoră a filmului Pintea  :)

    Duminică plăcută tuturor!

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Jurnal de vară... Lainici

Ultimul weekend din această vară... 30-31 august... o călătorie din care ne-am întors odihniţi sufleteşte. 
Ultima oprire:  
mănăstirea Lainici.
Dacă nu aţi trecut niciodată prin Defileul Jiului nici nu ştiţi ce imagini minunate aţi pierdut!  dar, să revenim ... La 32 de kilometri de Târgu-Jiu şi la 25 de kilometri de Petroşani, se află mănăstirea de călugari Lainici, cu hramul Intrarea în Biserica a Maicii Domnului.
Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812-1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăposteşte frumoase fresce interioare datând din 1860 şi un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Pictura bisericii  vechi este o bijuterie.... imposibil de redat în fotografii..
În biserica cea nou se află icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultătoare", unicat în ţara noastră, adusă de la Muntele Athos din mănăstirea Dohiariu.
Ştiaţă că:
Pandurul Tudor Vladimirescu s-a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici? 
În 1817 turcii au devastat aşezământul, şi negăsindu-l pe Tudor,
 au decapitat pe călugarul Maxim, risipind obştea.

Pline de flori, după cum ştiţi, mănăstirile din ţara nostră oferă tuturor pelerinilor un spectacol de culoare. Nu puteam să nu vă aduc şi de aici câteva imagini!  Cu mare drag!  :) 
Weekend minunat tuturor! pupici

vineri, 12 septembrie 2014

Reflecţii pe lac...

Refuz să mă simt ... toamnă! Încer să-mi păstrez în suflet starea de vară, de relaxare.... 
Aţi observat ce linişte poate fi pe lac? Stai nemişcat şi priveşti, asculţi, simţi natura... 
Dacă nu aţi încercaţi încă, poate... cândva...
participă la "Reflexii în oglindă"