... miercurea fără cuvinte (43)
 |
| găsită pe facebook |
miercuri, 23 octombrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
luni, 21 octombrie 2013
duminică, 20 octombrie 2013
Semicentenar...
.. ce nu poate fi trecut cu vederea :)
La mulţi ani, draga mea Carmen!
Urania m-a uimit, zice că eşti clar nemţoaică :)
portret astologic: _________________________________________________________________
angrenată continuu în activităţi care te solicită fizic şi psihic;
îţi place ordinea, organizarea şi orele fixe, iar când toate sunt la locul lor ai eficienţă maximă;
foarte preocupată de îndatoririle ce îţi revin, de realizarea obiectivelor şi de respectarea promisiunilor făcute, se pare că nu acorzi destul timp odihnei şi activităţilor recreative.
De aceea, te sfătuieşte să moderezi ritmul, să respecţi limitele
şi să nu îţi cheltuieşti în fiecare zi rezerva de energie.
Independentă şi exigentă, te străduieşti permanent să elimini orice blocaj care ar putea apărea în orice tip de comunicare;
productivă, cooperantă şi performantă, ai nevoie să vezi orice progres făcut.
A! Spune că ai nevoie şi de mişcare!!!!
_______________________________________________________________________________
Ce zici? Te-a citit?
 |
| La mulţi ani, draga mea! te îmbrăţişez cu tot dragul! |
Duminica la poveşti...
Bună dimineaţa, într-o nouă dimineaţă de duminică! :)Obişnuită deja cu programul meu ameţitor, nici săptămâna aceasta nu m-am potolit, casa devenindu-mi hotel (de miercuri până ieri - când nu am mai avut scăpare şi a trebuit să fac tot ce nu am făcut o săptămână întreagă).
Pentru că miercuri, la protest, mi-am scăpat aparatul de fotografiat într-un canal, ediţia de astăzi (şi nu ştiu încă câte..!?!) nu va fi ilustrată cu foto proprii. Dintre toate momentele frumoase la care am participat (în viaţa publică, cel puţin), mă voi opri la unul singur: povestea unei mănăstiri.
Mănăstirea Văcăreşti,
cunoscută şi ca Închisoarea Văcăreşti, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.
Povestea ei...
sâmbătă, 19 octombrie 2013
vineri, 18 octombrie 2013
O nouă filă de jurnal
... din jurnalul unei femei simple
Astăzi.... 18 octombrie 2013, ora 21:15.
Afară... e întuneric. Se pare că va fi eclipsă de lună în această seară.
Mă gândesc ... la faptul că o perioadă de timp (nedeterminată deocamdată) vor lipsi fotografiile "proaspete" de pe blogul meu căci mi-am scăpat aparatul de fotografiat într-un canal :(
Asta e, întotdeauna am spus despre mine că sunt o persoană inventivă :) Dacă-mi va permite bugetul, luna viitoare îmi voi cumpăra altul.
Locurile de unde învăţ ... pot fi oriunde
Sunt recunoscătoare pentru ... soţul meu, dar cred că am mai spus deja. :)
Dinspre bucătărie ... mai am bucătărie? Sigur? :)
Sunt îmbrăcată cu ... un halat de casă, alb.
Citesc ... nimic în mod special. Săptămâna aceasta, am frunzărit numai câteva cărţi...
Ceea ce aştept (sper) ... este o perioadă de odihnă, de linişte. Am fost foarte solicitată în ultima vreme şi mă resimt. Dar, cel mai probabil, aceasta va fi de sărbători....
Ce mai meşteresc ... acum? nimic.
Ascult ... liniştea din jurul meu. Cred că ar trebui să scot acest rând din jurnalul meu, căci răspunsul devine monoton.
În casă ... e atât de linişte! Abia aştept să-mi închid laptop-ul şi să mai stau puţin, ascultând...
Din când în când, soţul meu îmi citeşte câte un pasaj care-l impresionează din cartea pe care o citeşte.
Din când în când, soţul meu îmi citeşte câte un pasaj care-l impresionează din cartea pe care o citeşte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... este să stau de vorbă cu soţul meu (când mâncăm seara)
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... ca de obicei: mâine admistrative, duminică - vizite.
Această imagine m-am gândit să o împărtăşesc cu voi:
se numeşte leadership
 |
| foto: Robert Kovacs |
Dacă vă plac aceste momente irepetabile în timp, vizitaţi-o pe Taniuşa. La ea veţi găsi un grup de doamne, cu jurnale simple... :)
miercuri, 16 octombrie 2013
marți, 15 octombrie 2013
Ce bine că eşti!
pentru melomanii de marţi
"...iată-mă
nevoit de-a mă băga puţin în seamă. Şi pentru că-mi este foarte greu a
vorbi de mine însumi, am să încerc un autoportret, o schiţă la prima
mână. Un greco-machedon, brăilean de meserie, locuitor
al plaiului mioritic. Artist în viaţă, muzician, umil slujitor al celor
ce m-ascultă. În timpul liber - un civil ca oricare altul, slăşluind
cuminte, pe lângă casa omului. Cititor de presă şi telespectator de ştiri, optimist incurabil uneori, altruist peste măsură alteori, încăpăţânat din cale-afară mai tot timpul. Mi s-a mai spus Elefantis,
Grecu’, Dom’ Preşedinte, Tătăielu’ sau Protuberanţă scenică (asta-i a
lui Andrieş!). Şi ce dacă? Mă bucur ca un copil când sunt băgat în
seamă, iubit, răsfăţat, alintat. Deşi cred în mine şi în ceea ce fac,
uneori mă consider mult prea artist pentru un civil de rând iar alteori,
prea civil pentru un artist. E războiul gemenilor din mine. Habar n-am şi nici măcar nu mă interesează cine va ieşi învingător. În rest sunet,
lumini, paiete, sclipici, autografe, fani, orgolii, modestii, trăiri,
falsităţi, nisip, apă, vânt… Va pup!"
Nicu Alifantis
luni, 14 octombrie 2013
14 octombrie 2013 sau anul 1
A trecut un an de când am început să public pe acest blog.
Pare puţin, dar şi foarte mult...
Cât de multe s-au schimbat în mine şi în jurul meu în acest an!
Mă bucur că l-am început.
Fără el, aş fi uitat unele momente sau perioade din viaţa mea.
Frunzărind postările, spovedanii adânci unele dintre ele, sunt uimită de mine însămi...
Vă mulţumesc tuturor că aţi fost alături de mine în acest an!
duminică, 13 octombrie 2013
Duminica la poveşti...
.. provocarea pe care o lansez la sfârşit de săptămână tuturor celor
care
doresc să împărtăşească cu ceilalţi momente frumoase, pe/trecute în timpul
săptămânii.
Orice vă atrage atenţia într-un mod plăcut, puteţi împărtăşi celorlalţi Duminica, la poveşti...
sâmbătă, 12 octombrie 2013
De vorbă la un ceai....
Astăzi nu va fi nici jurnal, nici happy weekend. Astăzi sunt mâhnită. De fapt, rănită tare.
Totul a pornit de la o discuţie pe care am avut-o cu o prietenă, care discuţie s-a transformat în ceva .. la care nu mă aşteptam.
Nu mă aşteptam
să fiu cumva obligată să vorbesc despre ceva, în condiţiile în care eu nu vreau asta...,
nu mă aşteptam să se insiste pe faptul că aş avea o problemă pe care eu nu o am
sau să mi se sugereze că nu aş fi conştientă de o nemulţumire pe care sigur o am, dar nu vreau să mi-o recunosc...
Şi toate, din grijă pentru mine.
Acest tip de abordare mi s-a părut un fel de proiectare a propriilor probleme pe altcineva.
De obicei nu mă deranjează (mulţi fac asta fără să ştie), acum însă nu mă aşteptam - nici la abordare, nici la persoană.
De aceea sunt tare mâhnită, tristă, îndurerată...
Sâmbătă frumoasă!
Am probleme, dar sunt altele
am dureri, dar sunt ale mele!
miercuri, 9 octombrie 2013
marți, 8 octombrie 2013
Mi-e frică...
... pentru melomani.
Despre
Alexandru Andries, sau “Alexe”, sau “Dom’ Profesor”, as putea spune
multe, chiar foarte multe, dar nu vreau sa va incerc rabdarea, cum nu
vreau nici sa risc de-a deveni plictisitor. Au trecut peste 35 de ani de
cand suntem prieteni, iar in toti
acesti ani n-a existat nicio sincopa intre noi. Este unul dintre putinii
oameni pe care i-am cunoscut si cu care am colaborat excelent. Mi-a
semnat coperti de discuri, mi-a scris texte superbe pentru cateva dintre
cantecele mele, am facut multe turnee impreuna, cu recitalul nostru
“Dublua A”, atat in tara cat si in afara ei, a fost si a ramas unul
dintre cei mai corecti, sinceri, devotati si longevivi prieteni din
breasla, a fost alaturi de mine in multe din momentele frumoase, dar si
in cele mai putin vesele ale existentei mele, ne-am oferit cu
generozitate reciproca toate atuurile unei prietenii profesionale, m-a
cucerit cu umorul sau debordant, iar eu, la randu-mi, daca ar fi sa-i
fac un portret, l-as creiona astfel: Desi nu poarta ceas, nu intarzie
niciodata. Nu are telefon mobil insa este intotdeauna de gasit. Daca
promite ceva, isi respecta cuvantul. Este un profesor excelent, dovada
ca multe generatii de arthitecti isi amintesc si vorbesc despre el cu
placere. Este un scriitor plin de har, iar daca ai timp, chef si rabdare
sa-i citesti cartile nu regreti timpul pierdut. Textele cantecelor
sale, precum si poemele scrise, dezvaluie un poet plin de umor, tandrete
si sensibilitate iesite din comun. Deseneaza cu o lejeritate enervanta.
Este un mare gurmand, orice masa luata alaturi de el fiind o placere.
Intotdeauna stie sa iti insenineze existenta cu o vorba sau un gest plin
de delicatete. Are o memorie fantastica care te eclipseaza.
Seriozitatea cu care trateaza orice colaborare te obliga, tacit, la un
urias efort de-a tine pasul cu el. Este atat de viu si de prezent in
existenta fiecaruia dintre noi, incat te supune unui efort dincolo de
imaginatie. Acesta este Andries si probabil, am omis in a enumera multe
alte calitati ale sale. Mare lucru sa fi atat de iubit, apreciat,
rasfatat, invaluit de drag, cum reuseste sa se faca Alexe. In ceea ce ma
priveste, pot spune doar atat. Multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a
oferit sansa de a avea astfel de oameni alaturi de mine. Nici nu va dati
seama cat de mult inseamna acest lucru!...
Nicu Alifantis
duminică, 6 octombrie 2013
Duminica la poveşti ...
Bună dimineaţa! la ...
.. provocarea pe care o lansez la sfârşit de săptămână tuturor celor care
doresc să împărtăşească cu ceilalţi momente frumoase, pe/trecute în timpul
săptămânii.
Orice vă atrage atenţia într-un mod plăcut, puteţi împărtăşi celorlalţi Duminica, la poveşti...
Ce-aţi mai "meşterit" săptămâna asta?
Eu mi-am împlinit pofta de a sta în casă, ignorând cu bărbăţie toate protestele soţului meu :) ... mare meşteşug !!!! L-am "păcălit" cu compot de mere şi piersici, ceai, prăjiturele, păturici şi ciorapi groşi. În fiecare dimineaţa însă, înainte de a ieşi pe uşă (singurul moment când îşi amintea), mi-a zis: "Serios, chiar vreau să mergem la teatru." Şi... uite-aşa a mai trecut o săptămână! în linişte şi pace.
În drumul meu spre casă, am trecut însă prin centru. Centrul Vechi nu şi-a pierdut încă farmecul! Balade japoneze (sau chinezeşti sau... de pe acolo..), terase gata pregătite să primească... ploaia, o bicicletă roz agăţată de gardul Băncii Naţionale... ! Şi-ntreg oraşul frumos ornat cu cântecul de seară al ... ciorilor :)
Aceasta-i mica mea amintirea mohorâtă ... a săptămânii trecute.... Promit să povestim mai mult pe viitor! :)
Aceasta-i mica mea amintirea mohorâtă ... a săptămânii trecute.... Promit să povestim mai mult pe viitor! :)
O săptămână frumoasă tuturor!
Alte poveşti, la gura sobei, au scris şi:
sâmbătă, 5 octombrie 2013
vineri, 4 octombrie 2013
O nouă filă de jurnal...
... din jurnalul unei femei simple
Astăzi.... 4 octombrie 2013, ora 18.45
Afară... se lasă seară printre raze diafane. Prima după-amiază calmă din ultima săptămână.
Mă gândesc ... că-mi doream o toamnă lungă şi frumos colorată... dar se pare că, începând cu noiembrie, se depărtează mult de gândul meu :(
Locurile de unde învăţ ... de la o floare. Când o iubeşti, te dăruieşte cu 5-6 flori deodată, când o ameninţi, doar cu una. Individualişti şi reci mai suntem noi, oamenii! Buricul pământului!
Sunt recunoscătoare pentru ... fiecare zi pe care mi-o mai îngăduie Domnul...
Dinspre bucătărie ... miros de mere coapte, un desert preferat în perioadele reci.
Sunt îmbrăcată cu ... un soi de body gros, cu glugă, numai bun pentru perioada aceasta rece.
Citesc ... Ştiu un om întru Hristos, de mitrop. Ierotheos Vlachos.
Ceea ce aştept (sper) ... să am puterea şi voinţa de a continua ceea ce am început ... Doamne ajută!
Ce mai meşteresc ... schimb culorile , pe ici pe colo, şi anume în locurile esenţiale :)
măsuţa de cafea din sufragerie, care era maro acum este albă, uşile, câteva rafuri... atât cât să se schimbe atmosfera din casă :)
măsuţa de cafea din sufragerie, care era maro acum este albă, uşile, câteva rafuri... atât cât să se schimbe atmosfera din casă :)
Ascult ... jalea castanilor ciufuliţi de toamnă.
În casă ... este rece. Abia aştept să dea drumul la căldură!!!! Ce să fac, sunt romantică! :)
Unul dintre lucrurile mele preferate ... în perioada aceasta? Să mă-nvelesc cu păturica mea preferată (de la Zara), călduroasă şi foarte moale... şi să citesc.
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... în acest weekend, vizite - aniversări diverse... prieteni, naşi, socri
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtăşesc cu voi:
una din sutele de fotografii pe care le-am făcut în Palestina.
Ps.
Particip de ceva vreme la aceasta provocare găzduită de Taniuşa şi, întrucât am observat că nu se prea întorc vizitele, încep să cred că este un grup închis. Nu e nici o supărare, mă retrag, dar voi păstra rubrica. Chiar îmi place ideea, m-am alăturat ei cu multă bucurie.
Un weekend cât mai plăcut tuturor!
miercuri, 2 octombrie 2013
marți, 1 octombrie 2013
E vreme de şoptit ....
... în această după-amiază de toamnă rece .. la lumina caldă a unei veioze, cu ceai şi multe cărţi...
Eşarfă în dar...
... pentru melomani.
Mircea
Baniciu, zis “Tetea”, mi-a inspirat dintotdeauna o doză zdravănă de
bună-dispoziţie în amestec cu o substanţă tonifiantă peste care se
presară puţin energizant…Da, frumosul şi talentatul trupei Phoenix mi
s-a lipit de suflet ca marca de
scrisoare şi de-atunci mi-e greu s-o mai dezlipesc. Îmi amintesc cu
drag, că puşti fiind, atunci când îl priveam, îmi doream să ajung ca el.
Dacă nu aşa de frumos, măcar la fel de talentat. Viaţa mi-a oferit în
1975 minunata şansa, întâi de a-l cunoaşte, apoi de-a ne împrieteni,
de-a lucra împreună şi de-a rămâne apropiaţi până în ziua de azi.
Credeţi-mă că nu-i puţin lucru, pentru că bănăţeanu’ e greu de suportat !
Talentat, simpatic, plin de haz, mândru, este plin de generozitate dar
şi de exigenta în acelaşi timp în a-şi oferi prietenia. Dintr-un tunet
ce se rostogoleste în mii şi mii de reverberaţii, glasul său devine
tandru, sensibil până în adâncul fiinţei sale şi dincolo de ea. Dacă e
adevărat că râsul îngraşă, ei bine, omul acesta poate fi introdus în
categoria celor ce dăuneaza grav sănătăţii. Privindu-l de multe ori,
cred că aşa s-ar putea materializa bucuria de-a trăi. Pentru toate astea
îl iubesc eu pe Baniciu şi mi-e drag până la emoţie şi sunt mândru că
din când în când mă atinge ca o mângâiere zâmbetul său, fluturat ca o
eşarfă...
Nicu Alifantis
Abonați-vă la:
Postări (Atom)