Germănar / Încolţitorul

  Martie mai este denumit şi Germănar sau Încolţitorul, natura începând să prindă viaţă şi culoare.  

   Legenda spune că atunci când seva primăverii a început să tulbure liniştea firii, Soarele - sătul de atâta iernat -, a încercat să fugă spre miază-zi, spre căldură. Şi, pentru ca să poată evada pe poarta cerului, a pus câte o babă pe cei nouă cai ai caleştii sale, ştiind că acestea sunt "mai rele ca dracul" şi o să gonească caii de o să scoată sufletele din ei. Trecură astfel ca vântul de poarta Raiului, unde păzitorul ei - Sân Toader -, îngheţat de frigul iernii, a băgat de seamă prea târziu ce s-a întâmplat. Speriat, el a fugit în grajdurile cerului, a luat nouă bidivii puternici, a pus nouă moşi să-i încalece şi a pornit în urmărirea Soarelui. Au căutat ei ei opt zile, dat i-au pierdut - căci babele, afurisite, mânau caii de se zdruncina cerul, lasând să cadă pe pământ ninsoare şi viscol - prăpăd, nu alta, -  iar moşii, mai blânzi şi mai domoli, nu se puteau pune cu ele... A noua zi, însă, moşul Alexe i-a dat de urmă, şi, împrenă cu ceilalţi moşi, au pornit să-l prindă pentru a-l obliga să meargă pe drumul lui ceresc lăsat de Dumnezeu. 

Şi-n ziua în care au găsit Soarele, Pământul cu vietăţile lui s-a trezit la viaţă. 

  "Şi de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strajnică babă, sunt nouă zile până la Sân Toader şi de la Sân Toader  - nouă zile până la Aleixe, omul lui Dumnezeu, şi de la Alexie - nouă zile până la Buna-Vestire".  (Marcel Olinescu - "Mitologia românească")