duminică, 9 februarie 2014

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu,

o carte semnată de Sabina Cantacuzino.
Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu şi sora lui Ionel, Diu şi Vintilă Brătianu, a început să-şi scrie memoriile, folosind însemnările proprii şi corespondenţa familiei, în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea celebrului ei tată. Dar nu atât întâmplările politice ale acestuia, cât viaţa privată a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acoperă perioada 1821-1891, adică cei 70 de ani cât a trăit Ion I. Brătianu. Întâmplările vieţii obişnuite de la moşia Florica şi mai târziu din casa de la Bucureşti, naşteri, căsătorii şi morţi, sărbători de familie şi baluri, studii în străinătate şi vacanţe, atentate şi războaie, rude şi prieteni - familiile Rosetti, Odobescu, Golescu, Davila, Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Alecsandri...-, Carol I, regina Elisabeta şi personalităţi ale scenei politice, zvonuri şi bârfe din epocă: pe scurt, fapte de mică şi mare istorie trăită, povestite de Sabina C. cu vervă şi atenţie pentru detaliu, alături de nenumărate portrete memorabile. 
foto personală
"Sabina Cantacuzino, tanti Bi (cum o numeam noi cu toţii - copii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca o doamnă bătrână, batrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică.... Se plimba repede şi energic, zilnic, la şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa... Povestea minunat episoade din copilăria lor (a fraţilor Brătianu)... Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonete George Enescu... Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi a întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model... Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate... Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit... Nimeni din familie nu a ştiut că este bolnavă, nimeni... Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică."     Pia Pillat (în Sufletul nu cunoaşte distanţele)

Şi aceasta a fost povestea după-amiezii de ieri, o întâlnire interesantă cu persoane interesante  :) ale căror opinii au fost, cum să spun.... interesante!  :)       O duminică plăcută tuturor!

Nu am adăugat nici un tabel pentru că nu-mi doresc ca această rubrică să mai fie un joc. Din când în când voi mai scrie câte o poveste, dar.... atât. Mulţumesc tuturor celor care au participat, de-a lungul timpului, la această provocare.

4 comentarii:

  1. Din vremuri care aveau o stralucire aparte... Nu stiu (nu cred) ca aceasta stralucire va mai fi cunoscuta prea curand in RO.
    Saptamana minunat sa o petreci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesantå carte citesti :-) si eu ador pov. din acea epocå.
    O såptåmanå fainå

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa poveste, Ana!. Despre o femeie care, cu siguranta, a fost un caracter extraordinar, asa cum reiese si din amintirile mentionate de tine. Mi-am dorit s-o "cunosc", ca sa zic asa. Din pacate, fotografii nu am gasit in afara uneia din frageda tinerete, dupa cate imi pot da seama. E o mica poza pe un site. Aici: http://www.geni.com/people/Sabina-Cantacuzino/6000000009747232856
    Multumesc si eu. Am participat cu mult drag de cate ori am putut.
    O saptamana buna sa ai!
    P.S.- Sper ca te-ai insanatosit. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit la mine ca, in sfarsit, esti bine. Ma bucur nespus. N-am prea avut timp sa raspund la comment-uri. Sper s-o pot face pana maine.
      Sa ai o saptamana buna, Ana! Te pup! :)

      Ștergere