Dacă nu ieşim din oraş, ne plimbă prin el. Are atât de multe de oferit... Intenţionez să vă povestesc, pe scurt, de unele locuri, cunoscute sau mai puţin cunoscute de voi şi chiar de noi. Încep, cum altfel !?!, cu un Schit :)
Situat aproximativ în centrul Bucureştiului,
Schitul Darvari este o perlă arhitecturală şi o oază de linişte.
Viaţa Schitului Darvari începe în 1834 - Mihail Darvari şi soţia sa Elena, din familia Buzeştilor, cumpără terenul de la familia Bădeanu, ctitorii bisericii Icoanei, şi
construiesc o biserică micuţă, fără turlă, cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena".
Anul următor -1835-, ctitorii invită aici 12 călugariţe de la
mănăstirile din Ciorogârla şi Pasărea.
Astfel ia fiinţă schitul - maicile si un preot slujitor.
Astfel ia fiinţă schitul - maicile si un preot slujitor.
Până în 1869 nu ştiu ce s-a întâmplat, dar o nouă perioada începe pentru Schitul Darvari din acest an, când călugării români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos
primesc îngăduinţa familiei ctitorilor de a se adăposti aici, în
trecerea lor prin Bucureşti, unde veneau deseori pentru strângerea de
ajutoare. În schimb, călugării se obligau să săvârşească sfintele
slujbe. În acastă perioadă, viaţa la Schit dobândeşte o
vigoare nouă. Pe lângă slujbele făcute după tipic athonit, călugării
organizează aici o mică editură misionară şi o făbricuţă de lumânări
pentru nevoile proprii.
Între anii 1933-1934, văzând că biserica este ruinată, nepotul ctitorului, Mihail Darvari, înlocuieşte din temelie vechiul locaş, construind biserica în forma sa actuală, în care îmbină armonios stilul bisericesc oltenesc cu cel muntenesc. Şi tot el înnoieşte chiliile de lângă biserică.
Între anii 1933-1934, văzând că biserica este ruinată, nepotul ctitorului, Mihail Darvari, înlocuieşte din temelie vechiul locaş, construind biserica în forma sa actuală, în care îmbină armonios stilul bisericesc oltenesc cu cel muntenesc. Şi tot el înnoieşte chiliile de lângă biserică.
Ca urmarea a decretului 410/1959, Schitul Darvari împărtăşeşte soarta
majorităţii schiturilor din ţară, fiind desfiinţat, iar călugării
trimişi la Mănăstirea Cernica-Ilfov şi la Schitul Bucium-Iaşi. Biserica schitului devine biserică de mir, păstrându-şi însă numele: Schitul Darvari.
După 1989, încep lucrări de restaurare a picturii deteriorate, însărcinat cu supravegherea acestora fiind părintele Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim.
La
31 martie 1996, prin hotărarea Sfântului Sinod ,
Schitul Darvari redevine aşezământ monahal, fiind aduşi aici monahi de la Mănăstirea Crasna-Prahova.
În iulie 1992, Schitul Darvari (biserica şi întregul complex de
clădiri), a fost declarat monument istoric prin hotărârea Comisiei
Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Sirurilor Istorice, un
motiv în plus pentru vizitatori şi pelerini de a-şi îndrepta paşii
spre acest sfânt locaş.
Un loc minunat, de linişte şi înălţare sufletească! Foarte frumoase fotografii.
RăspundețiȘtergereNumai bine, dragă Ana! :-)
Sănătate, Alex!
Ștergeree foarte micut si cochet...
RăspundețiȘtergeree o oaza de liniste in haoticul bucuresti
chiar aşa... :)
ȘtergereCa în toate celelate asemenea locații, o oază de liniște!
RăspundețiȘtergere:)
Ștergereeste foarte foarte frumos schitul - cel putin asa arata din fotografiile tale. O adevarata oaza de relaxare si reculegere, o sursa pentru recâstigarea echilibrului sufletesc. Muscatele in pridvor si peretii varuiti reprezinta pentru mine imaginea tipica acestor lacasuri de cult.
RăspundețiȘtergereMultumim pentru frumoasa prezentare!
E chiar mai frumos, fotografiile au limitelele lor... :)
Ștergerenu am cuvinte, doar o stare de bine :)
RăspundețiȘtergere.. la ceas de vecernie ... :)
Ștergerecea mai linistita stare :)
Ștergerefoarte frumos! un loc minunat!
RăspundețiȘtergereSuperbe fotografii!!!! cu mult drag, Ioana