Legenda ghiocelului

Ghiocelul gingaş, subţirel la trup, cu clopoţelul delicat, de un alb pur, simbol al inocenţei şi al smereniei, este înconjurat de numeroase superstiţii, mituri şi legende, fie creştine, fie de natură păgână.

 

Într-o legendă germană...

Ghiocelul era cea mai mică şi firavă floare din grădina Raiului. Într-o zi, în acea grădină a coborât prinţesa Rază de soare ca să culeagă o floare pentru a şi-o pune în păr. În drumul ei prin grădină, printesa a rupt, din greşeală, cu trena rochiei sale, codiţa ghiocelului. Şi i-a părut atât de rău încât a vindecat-o pe dată şi s-a oferit să îi îndeplinească ghiocelului orice dorinţă. El a cerut voie să răsară primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul lui, abia simţit, să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara! Raza de soare l-a sărutat şi vraja a fost făcută. 

O altă legendă, povestita de Doda Bălaşa ( Vâlcele, Tismana, 1975) spune că: 

„După ce Dumnezau îi alungă din Rai pe Adam şi Eva, aceştia priviră împrejur şi era tare urât.... Erau numai nori, zăpadă şi ceaţă... şi era frig de-ţi îngheţa inima. Eva începu să plângă. Dar Mărţişor, zbură căţiva fulgi de nea direct în mâna plină de lacrimi a Evei. Şi cum de cădea un fulg pe o lacrimă, de îndată se şi prefăcea în ghiocel! Până se făcu un buchet mare şi frumos! Iar Eva începu a râde pentru că era un semn de la Dumnezeu care-i spunea că venea primăvara."

În legendele lui I.I.Mirea , aflăm următoarea legendă despre floarea de ghiocel…

Un înger călătorea într-o buna zi prin înălţimea cerului, legănându-se printre stelele strălucitoare. El se apropia de fiecare stea şi, de ici de colea, culegea câte o floare. După ce culegea din fiecare stea, el se pogora pe pământ şi rupea şi de aici o floare. Pe urmă se suia în cer şi dispărea sub bolta albastră.
Florile de pe pământ, care văzuseră îngerul strălucitor, fără să vadă ce floare luase cu el, se întrebau care să fie sora lor pe care îngerul a cules-o şi a dus-o cu el !
- Este un trandafir - ziceau trandafirii.
- Este un crin alb, ca şi îngerul- ziceau crinii.
- Ba nu, drept să vă spun surioarelor, că nu poate fi decât o lalea - zicea, îngâmfându-se, o lalea foarte frumoasă.
 Chiar micşuneaua, care-i aşa de modestă, zicea şi ea, cu glas dulce, că îngerul luase o micşunea.
Deodată, din înaltul cerului, o lacrimă pică şi veni să strălucească pe ghiocelul care avea o tulpiniţă ruptă. Îngerul nu se arătă, însă un glas ceresc se auzi:
- Sărmana floare, floare cu adevarat modestă! Fiindca te-am rupt, cere-mi o răsplată! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tăcu.
- Vrei tu mirosul trandafirului?
- Nu!
- Drăgălăşenia lalelei?
- Nu!
- Vrei să fii albastră, ca floarea de liliac?
- Nu!
- Ce doreşti atunci?
- Fiindcă ai plăcerea să-mi dăruieşti ceva, fă să mă nasc şi să înfloresc îndată ce se duce zăpada. Oamenii amorţiţi şi îngeţaţi de viscol şi de ger, când m-or vedea şi când vor simţi mireasma mea dulce, să se simtă încâlziţi şi mângâiaţi că se apropie primăvara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintâi floare care ne zâmbeşte după o iarnă posomorătă.

Ghiocelul este legat şi de legenda numelui zăpezii...

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place”.

Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:

-„Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.

Iarba a refuzat-o.

A rugat atunci macul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii. Tristă şi amărâta, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune şi lui necazul:

- „Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!”.

Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus: 

 

- „Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.

Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului.

De atunci, ea poarta veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara. 

Şi ar mai fi multe...., dar mă opresc aici. 

O săptămână minunată tuturor, înmiresmată de parfumul delicat de ghiocei!   :)