Vă povesteam săptămâna trecută despre sejurul din Grecia. În drumul spre ţară nu puteam să nu ne oprim şi pe la mănăstirea Rila, cea mai mare şi mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria. Situat în partea de nord-vest a Munţilor Rila, la o altitudine de 1147
de metri deasupra nivelului mării, în valea râului Rilska, la 117
kilometri sud de capitala Sofia, complexul monahal se află la o distanţă de doar 3 kilometri de
oraşul Rila.
Noi am ajuns acolodupă-amiaza, ne-am cazat la pensiunea de lângă mănăstire şi am ieşit la plimbare. Seara am mâncat păstrăv proaspăt la grătar, pescuit direct din râul care volbureşte pe lângă pensiune. :)
Trebuie să vă spun că în cameră lipseşte confortul occidental; mobilierul este practic, cu un aer uşor ascetic. După un somn sănătos în aerul de munte, dimineaţă am servit micul dejun (ne-am rezumat la cafea şi o felie de pâine cu unt şi miere, căci salamul şi ce mai era pe acolo prin farfurie nu arătau prea bine...), apoi am plecat la slujbă.
Mănăstirea este o bijuterie. Întemeiată în secolul al X-lea, mănăstirea Rila este privită ca una
dintre cele mai importante monumente culturale, istorice şi
arhitecturale ale Bulgariei. Având o arhitectură unică, mănăstirea se înfăţişează dinspre exterior ca
o puternică fortăreaţă. Zidurile înalte de 24 de metri alcătuiesc un
pentagon neregulat. Intrând printr-una din cele două porţi mari de fier,
se ajunge în curtea interioară. Interiorul este o capodoperă a arhitecturiii locale: arce şi coloane, scări de lemn şi balcoane sculptate, şi un numar de 300-400 de chilii monahale. (acum are în jur de 9 vieţuitori)
Prima tiparniţă din Bulgaria a început să imprime tot în cadrul mănăstirii Rila. Maşina de imprimat, lucrată la Viena, se păstrează şi
astăzi în muzeul mănăstirii. Tot aici a funcţionat şi o şcoală de muzică bizantină,
aşa cum se cânta în acea vreme în Constantinopol.
Odata cu eliberarea Bulgariei (1878), mănăstirea Rila a pierdut din
importanţa iniţială, nemaifiind văzută ca un loc central al ţării, ci
doar ca un semnificatic loc de rugăciune. Odată cu instituirea regimului
comunist, activităţile religioase au ajuns să fie împiedicate, bunurile şi proprietăţile acesteia i-au fost confiscate, iar mănăstirea a fost
transformată în muzeu.
În anul 1976, mănăstirea a fost declarată monument istoric şi arhitectural naţional, iar în anul 1983 a fost trecută pe
lista Patrimoniului Mondial de Cultura UNESCO.
În pofida tuturor vicistitudinilor istoriei, mănăstirea Rila nu a încetat niciodată să fie inelul de legătură între comunităţile ortodoxe
din Rusia, România, Serbia şi Sfântul Munte Athos.
În cadrul mănăstirii Rila şi în vecinătatea ei se află peste 20 de
situri, păstrătoare de arhitectură originală şi pictură în frescă,
create între secolele al XIV-lea şi al XIX-lea. Acestea sunt cele mai
reuşite şi valoroase moşteniri păstrate din perioada de glorie a artei
bulgare.
Picturile în frescă asternute pe Turnul lui Hreliov datează din anul
1334 şi sunt numărate printre cele mai remarcabile monumente artistice medievale. Acestea conţin scene din viaţa Sfântului
Ioan de Rila, scene din Vechiul Testament, scenele biblice evocate în: Înţelepciunea lui Solomon 7, 7-27; Înţelepciunea lui Iisus Sirah 24, 3 şi Psalmul 150, 6.
Soţul meu a fost încântat de duhul de Sfântul Munte, iar eu de liniştea de la slujbă. Nu mă aşteptam ca într-o mănăstire atât de mare, plină de pelerini să nu vorbescă nimeni în biserică. Slujba a fost ţinută de un preot, un diacon, un paracliser şi un cântăreţ, fără staţie de amplificare, şi am auzit tot!!!
Am plecat cu regret, dar cu o amintire extrem de plăcută!
Weekend minunat tuturor! pupici
