Zilele trecute am primit ghiocei şi mi-am amintit faptul că în urmă cu doi ani am scris un mic articol în care am strâns câteva dintre legendele ghiocelului. Nu credeam că va avea un succes atât de mare - este şi acum în preferinţele vizitatorilor blogului :)
Anul acesta vă reamintesc două dintre ele, dăruindu-vă bucurie din bucuria mea.
Ghiocelul era cea mai mică şi firavă floare din grădina Raiului. Într-o zi, în acea grădină a
coborât prinţesa Rază de soare ca să culeagă o floare pentru a şi-o pune în păr. În drumul ei prin grădină, printesa a rupt, din greşeală, cu
trena rochiei sale, codiţa ghiocelului. Şi i-a părut atât de rău încât a
vindecat-o pe dată şi s-a oferit să îi îndeplinească ghiocelului orice
dorinţă. El a cerut voie să răsară primul dintre toate florile, de sub
zăpada rece, iar parfumul lui, abia simţit, să-i facă pe oameni să se
bucure şi să ştie că a venit primăvara! Raza de soare l-a sărutat şi
vraja a fost făcută.
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos.
Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi
singură culoarea ce-ţi place”.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
-„Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”. Iarba a refuzat-o.
A rugat atunci macul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea
albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu
asculta rugămintea zăpezii. Tristă şi amărâta, aceasta ajunge în dreptul
ghiocelului, căruia îi spune şi lui necazul:
- „Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!”.
Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
- „Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.
Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, ea poarta veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept
recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe
să se arate primăvara.