miercuri, 30 ianuarie 2013

MfC 5

pe drumuri de munte...

între vis şi realitate...

19 comentarii:

  1. Frumos tablou de iarna! Intr-adevar runda asta de MFC a avut multe imagini de iarna. Atat de multe incat apreciez si mai tare acum razele soarelui ce incearca sa-si faca timid simtita prezenta. :D
    Zi colorata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. siluetele se departeaza in acordurile muzicii...

    RăspundețiȘtergere
  3. O fotografie ce seamănă cu un tablou de iarnă
    Să ai o seară liniştită.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant. Parcă ar fi aceeași siluetă care se repetă...Aceeași singurătate...

    RăspundețiȘtergere
  5. Extraordinar drumul! Si fotografia...mi-am pus Enya din playlistul tau si merge la fix! E o idee excelenta chestia cu muzica pentru blog! Ai, ai...am vazut si ultimul mohican, supercalifragilistic! E preferatul meu din toate timpurile!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cel mai frumos loc pentru a te bucura de iarna...la munte :)
    O seara frumoasa:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe potecile iernii,spre casă cu pași repezi :)

    RăspundețiȘtergere
  8. de vis! absolut fara cuvinte! cat mi-as fi dorit sa fiu acolo, macar pentru o dupaamiaza!
    Happy WW! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Drumuri ninse de munte, bătute la pas ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Iarna deplina...adevarata :)
    Dar eu tot primavara si vara le astept :)
    Noapte buna, Anastasia!

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumos peisajul tau de iarnam pacat ca in zona mea nu prea prind asa ceva ...nu am privelegiul de a vedea frumusetea iernii (anotimpul meu preferat).

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumoasă imagine hibernală. O plimbare plăcută şi relaxantă.
    Numai bine, Anastasia! :-)

    RăspundețiȘtergere
  13. Bună Anastasia!
    Frumoasă imagine!
    O zi excelentă îți doresc!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  14. excelenta fotografia!... fara cuvinte ! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Mulţumesc tuturor pentru vizită!
    Este drumul spre un schit (în jud Alba) aflat, bineînţeles, în vârful dealului :)
    Pe 2 ianuarie 2011, după câteva zile petrecute la mănăstirea Lupşa, m-am încumetat, cu încă două prietene, pe care le vedeţi în foto (după un accident din care nu ne explicăm cum am scăpat) să urc până la un părinte drag mie.
    Distanţa dintre noi o păstram pentru reculegere... trecuseră numai 30 de min dela ceea ce pentru noi şi pentru cei care au văzut ce s-a întâmplat a însemnat o minune.
    Trăiesc aventuros... :)

    RăspundețiȘtergere