Respect...

.. de meloman.

Ce zice unul despre celălalt...

" Voi începe cu Mircea Vintila, zis “Ciocu”. Ne-am cunoscut în 1974 la Bucureşti, la Teatrul Ion 

Creangă. Din acea seară şi pâna în prezent, i-am purtat şi-i port un respect deosebit şi îl admir pentru tot ce-a făcut şi face ca om şi ca artist. Nu mi-a fost dat vreodată să aud pe cineva vorbind urât de Mircea. De fapt este greu, imposibil aş spune, pentru că Cioculeţ, cum îl alintăm noi, este întruchiparea bunătăţii, generozităţii, amabilităţii, delicateţei, politeţei. Nonconformismul său este charmant, ghiduşiile sale sunt delicioase, umorul său este absolut contagios.  Şi pentru a nu mă pierde într-o banală descriere, voi îndrăzni a spune despre el astfel: Mirific şi enigmatic lord, purtând în plete arome de ceai şi miresme de pipă din indepartate Indii, cutreieră brambura toate cotloanele sufletelor noastre, aşa, fără motiv, fără vre-o vină, aidoma sunetului unei cochilii de scoică. E ca şi cum ai asculta, în tihna unui han, povesti cu ochi albaştri, cu feţi-frumoşi şi cu mirune cosânzene spuse-n şoaptă seara, atât de-n şoaptă şi atât de-n seară, încât nici vântul să nu cuteze a respira printre şuviţele de sunet blonde, ce cad nevinovate, plăpânde şi tandre peste noi, ca o purpură de stele, ca o binecuvântare, ca o adiere..."  - Nicu Alifantis

Vă plac gusturile mele?!!    :)