Tu eşti de vină! sau... "Povestea vorbei"

Incitant, nu? O trecem la o nouă filă de dezvăluri... tan-ta-na... 

Obişnuiesc să folosesc, în glumă, unele cuvinte cu alt sens decât cel indicat de DEX şi, implicit, cunoscut de toată lumea. 

Amuzante sensuri, de altfel. Doar sunt  figuri de stil, nu?

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele.

Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte.

De pildă, într-o postare de pe 1 noiembrie am folosit, în glumă, expresia "din cauza" (care are sensul "din vina"), fără să-i atribui sensul negativ. Nu este prima dată când o fac. 

Unele persoane se amuză, altele nu... Dar, problema nu este asta, ci faptul că am simţit organic cât de tare mă afectează limbajul pe care-l folosesc.  Încep să simt că atribuirea sensului negativ/pozitiv nu mai este percepută corect de propria minte, viciată deja. Ci, prin simpla folosire, a ajuns să mă arunce automat într-un tipar de trăire/simţire... !

Stilul  folosit (care în manifestarea lui extremă devine injurios uneori - a se vedea la tv) determină un anumit tip de comportament, iar scheletul interior al acestui gen de comportamet se bazează doar pe cuvinte!! O lume-ntreagă creată doar prin cuvânt!!! 

O lume în care eu am dreptate şi tu nu, o lume în care eu, eu, eu... sunt buricul pământului (în esenţă)! Poate greşesc, dar eu aşa simt.

Gândindu-mă la acest lucru îmi dau seama de faptul că ani şi ani de zile m-am îndreptăţit de mii de ori, prin cuvânt, în situaţii în care nici nu era nevoie. Şi a devenit un mod de viaţă, de gândire...  (şi aici mă pot îndreptăţi: educaţia, societatea... NICIDECUM faptul că-mi alimentez singură orgoliul)

Bine, toate aceste lucruri nu le-am descoperit acum .. puff!... , dintr-o dată. Toţi le ştim din fragedă pruncie, din momentul în care adultul din faţa ta îţi explică lucruri normale şi fireşti într-un mod ... alambicat şi anormal. Iar tu, fraged, te străduieşti să-ţi însuseşti "explicaţia", că-i mare şi ştie mai bine!

În fine, recitind postarea la care am făcut referire, m-a durut propriul meu mod de exprimare (pe câţi oare i-a durut până acum ceea ce le-am zis eu?)

Şi pare atât de nevinovat!!!  

Uite cum ani şi ani de zile, printr-o vorbă... spusă-n glumă, uneori ca mustrare intelectualistă (vorba lui Toma Caragiu) la adresa telectualilor înfumuraţi, nu am făcut altceva decât să-mi fac mie rău. Bună treabă!

Revenind la postarea cu pricina...   

Frumos am ajuns! Nici măcar un dar nu pot face fără să "acuz", indirect, de indiferent ce (nici nu mai are importanţă la un moment dat), destinatarul... 

Sigur, acesta fiind un subiect foarte generos, aş mai putea spune multe lucruri, dar mă opresc aici.

Cam asta-i povestea mea de astăzi. 

Nu-i prea frumoasă, dar asta păţeşti când ai timp să gândeşti!!! :)

Cine şi ce poveşti au scris astăzi, găsiţi aici: