Carmen ne-a invitat la un concurs la care eu nu pot participa deoarece nu am fotografii personale cu dovlecei. De ce postez totuşi? Pentru că ne-a întrebat dacă serbătorim Halloween-ul?
Răspunsul meu este NU.
Probabil că motivele sunt mai multe, de la faptul că în copilărie habar nu aveam de o astfel de sărbătoare, până la părerea mea fermă, de astăzi (de la care pleacă şi hotărârea luată de a nu sărbători nici măcar în cadru privat), că expunerea copiilor de la vârste cuprinse între 5-14 ani la unele situaţii şi imagini care nu există în realitate, le poate provoca traume psihologice.
Nu ştiu dacă ştiţi, dar în şcolile generale (vorbesc de Bucureşti, nu ştiu cum este în rest), distracţiile elevilor de clase mai mari (a VII-a şi a VIII-a) constau în a-i speria pe cei din clasele mici (a I-a şi a II-a). Sincer, eu nu mi-aş dori să-mi vină copilul speriat de la şcoală. Mai mult, învăţătoarele se amuză de momente ca acestea şi îi şi dojenesc pe cei care nu se opresc din plâns (există şi excepţii, puţine). Cu o asemenea cruzime nu pot fi de acord.
Există mulţi copii sensibili, iar eu nu pot fi de acord ca aceştia să fie agresaţi de dragul unei sărbători, indiferent care ar fi aceea, laică sau religioasă.
Sigur, eu sunt nimeni, un n dintr-o populaţie de x conaţionali... şi nu are importanţă părere am. Ziceam şi eu...
Poate în alte locuri, unde deja această sărbătoare a devenit o tradiţie, lucrurile stau altfel. Poate acolo adulţii nu permit trecerea anumitor limite de comportament. Poate acolo distracţia se limitează la primirea bomboanelor mult dorite de toţi copii, însă aici - a devenit din ce în ce mai mult o manifestare a refulării: cei care se cred mai tari se răzbună pe cei pe care-i cred mai slabi. De-a valma.... colegii mai mari pe colegii mai mic, profesorii pe elevii, părinţii pe copii, prietenii între ei....
De ce sunt atât de vehementă? La ce mă opun eu de fapt?
La obligativitatea organizării în şcoli a diferitelor evenimente dedicate acestei sărbători.
În afara şcolii... - este democraţie. Fiecare participă la ce vrea, părinţii îşi pot duce copiii la petreceri private... fiecare după mintea şi inima lui.
Deşi eu cred că părinţii ar trebui să fie primii care să nu permită asimilarea de către copiii lor a unor informaţii inutile vârstei lor. (de ce ar trebui să ştie un copil de clasa I-a ce este acela un vârcolac?!?)
Poate consideraţi că ceea ce v-am spus este un lucru mic, eu cred însă că generaţii de copii traumatizaţi ajung să traumatizeze la rândul lor..., dacă nu mai mult. Şi da, de la o simplă şi haioasă, pentru noi, sărbătoare.
Îmi vine în minte exemplul cu pădurile: ce-i rău să tai câţiva copaci aici, câţiva colea,..... până ne-am trezit că teritoriul ţării este defişat. Urmările: alunecări de teren, inundaţii ş.a.
Care vor fi urmările haioaselor sărbători (şi nu mă refer numai la Halloween)... vom vedea în ani! Şi nu foarte mulţi!
ps.
poziţia mea a fost generată de amploarea pe care a luat-o acest subiect, la nivel naţional
personal, îmi exprim punctul de vedere limitându-mă la un singur aspect: psihologia copilului
consider că există specialişti care pot comenta, argumenta şi semnala şi alte aspecte.
ai zugravit perfect sutuatia si repet ceea ce am scris si la mine pe blog: cine nu stie ce înseamna o sarbatoare, cine nu itelege mesajul si nu stie care este simbolul ei, atunci SA NU O SARBATOREASCA! nu ma refer doar la Halloween, ci si la Paste sau Craciun! Si aici, spun eu ca greseala este a parintilor, a profesorilor! Generatiile tinere trebuiesc educate si a explica sensul pe care îl au sarbatorile în viata noastra este o datorie a parintilor si educatorilor - parintii si profesorii ar trebui sa fie coechipierii perfecti in educarea copilului.
RăspundețiȘtergereDin necunoastere si prin lipsa de discernamânt între ce e bine si ce e rau (în industria cinematografiei - subliniez industria - multe filme americane au folosit motivul Halloween pentru a crea fantasmagorii thriller!), generatiile needucate pot fi o decadere in evolutia omului. Copilul lasat singur în "jungla " de informatii, este un handicapat! Copilul trebuie învatat de mic sa participe la pregatirile unei sarbatori si pe masura ce creste sa fie apt sa preia singur anumite responsabilitati, asa încât, atunci când va fi la rândul lui parinte, sa transmita mai departe cu drag si emotie aceste traditii - comori ale existentei stramosilor nostri.
Din păcate, sunt din ce în ce mai puţini dascăli buni, iar părinţii... majoritatea prinşi în vârtejul vieţii.
ȘtergereMotiv pentru care toţi fac de toate, fără discernământ.
Te pup, Carmen. Mă bucur că avem aceeaşi părere, chiar dacă nu o putem exprima integral în scris.
După amiază cât mai plăcută!
Nu prea mai stiu ce se intampla in scoli dar daca s-a ajuns ca Halloween-ul sa fie sarbatorit oficial, la scoala, la unison...nu-i deloc bine. De fapt e chiar foarte grav. Eu cred ca doar la noi e atata incultura si iresponsabilitate.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, unii copii mai sensibili chiar pot fi traumatizati.
Nu ştiai? Ooo, e mare zarvă cu pregătirea ...
Ștergereşi deocamdată nu este trecută în programa şcolară! Dar se pierde îngrozitor de mult timp pentru pregătirea ei..
Da. Şi eu cred că nu numai în Ro este incultură şi iresponsabilitate.
Am gasit aici raspunsul la o intrebare pe care mi-o puneam de ceva timp, legata de personajele care exista doar in povesti si nu fac parte din realitate. Banuiesc ca zona de 5-14 ani ai preluat-o documentat. Pe masura ce creste fata mea (avand acum 4 ani si un pic), am remarcat ca nu mai pot viziona filme SF, au inceput sa o inspaimante diversele specii bipede sau monstrii care apar in astfel de filme. Altfel, si cand ne jucam, vad ca face distinctia intre real si imaginar, cand ma lamureste ca o anume chestie nu se poate intampla in realitate ci doar in desene :)
RăspundețiȘtergereRevenind la ce ma interesa... pe mine ma ingrijoreaza povestile de tip au-trait-fericiti-pana-la-adanci batraneti, in care e totul roz. Dar lumea in care vor trai nu e deloc asa. Vor trebui sa se confrunte in viata cu situatii dificile si vor avea de luat decizii. Vor trebui sa fie cu picioarele pe pamant, nu visatori.
Stii cumva vreun autor care trateaza clar si corect acest subiect? Sa ma lamuresc ce si cum...
Multumesc frumos!
Am predat mulţi ani...
ȘtergereLa vârsta asta trebuie să-i dai explicaţii complete, chiar dacă ai impresia că nu le va înţelege (dar în cuvinte simple).
Ceea ce te înspăimântă pe tine se poate traduce aşa: au trăit în bună înţelegere până la moarte, ceea ce este perfect posibil. Ce înseamnă înţelegere? E un concept care include fapta, intenţia, reacţia de după.... Toate acestea explicate corect, ajută copilul să îşi formeze setul de valori prin care va discerne, mai târziu, între bine şi rău.
Oricum, nu insista prea mult cu explicaţiile. Copilul înţelege şi reţine mult mai repede decât ştim noi. Şi e foarte atent la detalii. Nu ştiu dacă ai observat, dar la vârsta asta (3-6 ani) ei sesizează imediat un tic de vorbire al unui adult. Şi multe altele... Pe mine comportamentul adulţilor mă sperie, căci sunt exemple pentru cei mici...
Revenind, tot ceea ce le citim (de fapt, tot ce-i înconjoară) trebuie "tradus" în cuvinte obişnuite, plauzibile. Şi cât mai simple. De altfel, toate explicaţiile trebuie să fie simple şi reale.
De ex
Făt-Frumos este un băiat pe care tu îl investeşti cu ce calităţi vrei, la fel Ileana Cosânzeana. Ai grijă că zmeul nu reprezintă însumarea tuturor relele de pe pământ, ci este şi el acolo... învăţat de mama lui să se comporte în acel fel. Nu este bine cum se comportă, dar aşa l-a învăţat.
Copilul înţelege astfel că orice comportament depinde de educaţia primită şi devine mult mai receptiv la sfaturi.
Procesul e complex şi conexiunile între informaţii se fac pe măsură ce ajunge la înţelegerea de tip logic.
Nu te speria, de îndată ce a înţeles diferenţa dintre real şi poveste, e perfect. Rolul tău este doar de a-i aminti, din când în când, de această diferenţă.
Nu te aştepta să gândească ca tine, nici măcar când va avea 20 de ani. Pregăteşte-te doar ca în momentele de neînţelegere-dubiu, să-i poţi oferi (dacă te solicită) varianta corectă (nu neapărat agreată de tine).
A trecut multă vreme (nu mai predau de 10 ani, mi-am schimbat domeniul de activitate), am citit foarte mult atunci dar nu mi-am mai updatat informaţia, nu ţi-aş putea recomanda nimic actual. Îmi pare rău. Dar, cu ceea ce ştiu, te ajut cu drag ori de câte ori vrei. Şi mă voi interesa şi de cărţi :)
Mulţumesc frumos pentru răspuns!
RăspundețiȘtergereO sa încerc să merg mai mult pe explicaţii cât mai simple, ca să se poată forma corect setul de valori. Bună ideea cu zmeul, să nu fie răul însuşi.
O săptămână frumoasă în continuare!
Cu drag. Iertare pentru dădăceală. :)
ȘtergereO săptămână minunată şi ţie!