Feng Shui... despre bufniţe

  Bufniţa este un simbol Feng Shui al înţelepciunii şi  cunoaşterii, ajutând la dispersarea ignoranţei şi dezvoltarea capacităţile în planul carierei. 

  Maeştrii Feng Shui spun despre bufniţă ca are darul de a crea o energie a averii, atrăgând după sine un sentiment de siguranţă şi confort interior. În concluzie bufniţa este un deosebit simbol al bogăţiei. 

  Se amplasează în sectorul carierei sau cel al copiilor. Este recomandat să amplasaţi o astfel de figurină în biroul dumneavoastră, dacă munca dumneavoastră este una intensă şi cu mari responsabilităţi. Pentru copii, trebuie amplasat pe biroul lor de studiu!

O bufniţă Feng Shui poate fi un deosebit cadou pentru oamenii de ştiinţă, studenţi sau manageri ai marilor companii.
   


  
  Adevărat sau nu, mie-mi plac. Mi-am cumpărat una de ceva vreme şi abia aştept să am puţin timp să o pictez.

  Am găsit şi la Iulisa un articol despre bufniţe..., deci nu sunt singura..... :)

Interesant ... am găsit-o şi ca siglă a Bibliotecii judeţene Mureş.  

  În multe culturi, bufniţele au o reputaţie proastă; sunt asociate cu boala, moartea, în general cu întîmplări nefericite.

  În Africa, în America, în Europa, în Orientul Mijlociu se întâlnesc aceleaşi conotaţii: funerar, funest, lugubru, semn rău...

  Excepţiile de la această viziune sunt puţine: în hinduism, o astfel de pasăre e asociată zeiţei Lakshmi, divinitate a prosperităţii, norocului, fertilităţii şi generozităţii, iar vechii greci asociau cucuveau cu înţelepciunea, considerând-o pasărea Atenei (zeiţa înţelepciunii, în panteonul grec). Urmele acestei concepţii mai supravieţuiesc în bufniţa-personaj înţelept, care dă lămuriri şi sfaturi bune, o imagine ce apare mai ales în poveştile şi desenele animate pentru copii .

  Romanii, în schimb, dădeau o semnificaţie funerară prezenţei acestor păsări de noapte. Şi, cum romanii şi-au întins influenţa (inclusiv culturală) peste o mare parte a Europei, tot continentul are, până în ziua de azi, o mare problemă cu păsările astea. Iar această proastă reputaţie le face vulnerabile; sunt adesea atacate (uneori omorâte) cu pietre şi beţe, chiar şi de către copii.

  Aceste credinţe sunt, din păcate, foarte greu de clintit; vechimea lor şi statutul lor de "învăţături din bătrâni" le fac foarte stabile şi persistente, spre paguba păsărilor, care le cad victimă adesea.

  Bufniţele, evident, nu-s aducătoare de moarte, nici de boală, ba dimpotrivă, având în vedere câte rozătoare consumă, sunt chiar benefice: multe specii de rozătoare au un ritm de înmulţire de-a dreptul năucitor şi, dacă n-ar fi ţinute sub control, ar ajunge să copleşească totul. Rozătoarele sunt, adesea, purtătoare de agenţi patogeni pe care îi pot transmite omului - aşa că o boală, dacă vine, e mult mai probabil să vină de la şobolani decât de la cucuveaua care a cântat pe casă. 
  În Europa, legătura strânsă dintre populaţiile de rozătoare şi păsările răpitoare de noapte, împreună cu ascensiunea ideilor privind practicile "verzi" de combatere a dăunătorilor, a dus la apariţia unei concepţii care se răspândeşte, încet-încet, în ţările din vestul continentului: folosirea acestor păsări în avantajul omului.