Logodnicul păsărilor

foto: Eugen Ciocan

  Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, pentru care acesta era o divinitate asemeni lui Cupidon (al romanilor) şi Eros (al grecilor). Dragobetele, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul păsărilor, fecior chipeş şi puternic, aduce iubirea în casă şi în suflet.

  Exista obiceiul fetelor şi băieţilor, ca în ziua de Dragobete să se primenească în haine curate, de sărbătoare, şi să pornească cu voie bună înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioasă, pe care le aşezau la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele pornau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. De îşi prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici şi celebra zicală Dragobetele sărută fetele!

  Flăcăii şi fetele obişnuiau ca în ziua de Dragobete să îşi cresteze braţul, în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce.

  Tot din tradiţii adunate, florile culese de Dragobete erau păstrate până la Sânziene când fetele le aruncau în apele curgătoare  în care se îmbăiau pentru a deveni „frumoase şi curate ca apa neîncepută” şi pentru a-şi visa ursitul. Exista credinţa că, dacă-ţi spălai faţa şi părul cu apa din zăpada adunată în dimineaţa de Dragobete, părul şi tenul deveneau irezistibile admiratorilor.

  Fiecare tânăr avea grijă ca această zi să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singuratate pe întreg parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete.

  Se mai credea că în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile.

 

Şi nu este doar o legendă,

îmi amintesc că sora mea rămânea mereu fără căciulă, nu se lăsa prinsă.

Eu nu voiam să particip, întotdeauna mă ascundeam în această zi, dar într-un an, eram prin clasa a IX-a, mi-am făcut doi fraţi de cruce (eram rebeli, schimbam obiceiurile!).

Şi, ca toate să-şi păstreze semnificaţia, soţul meu "m-a cerut" chiar în ziua de Dragobete.  :))

O zi cât mai frumoasă tuturor!