Reînvierea obiceiurilor pierdute... :)

Îmi este tare dor de primul meu blog, de postările pe care le făceam pe el, de gândurile zilnice... Vă amintiţi?  Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa! O parte dintre cititorii mei de acum şi-l amintesc, cei noi însă nu-l ştiu. Dar asta nu este o problemă, nu vă simţiţi obligaţi să-l răsfoiţi.   

(...)  

În vârtejul timpului l-am neglijat, anul acesta însă, intenţionez să reiau unele teme/gânduri ... 
Mi se pare corect să vă atrag atenţia asupra faptului că postările care vor avea eticheta ortodoxe conţin numai informaţii legate de dogmele şi tradiţiile ortodoxe. Citiţi mai departe numai dacă sunteţi interesaţi de subiect.
Tema de astăzi: postul. 
Astăzi este prima zi de post din an; post negru - Ajunul Botezului Domnului. Încep prin a vă spune că ajunare însemnă "post negru" (nu se mănâncă şi nu bea nimic). Cu timpul, cuvântul şi-a schimbat sensul, preluându-l pe cel de zi premergătoare.
Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei învaţă că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia agheasma mare pe nemâncate. Dacă Ajunul cade duminica sau sâmbăta, nu se ţine post negru (Tipicul Sfântului Sava). 
Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugaciune timp de 40 de zile să primeasca botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească.

(despre post vom mai discuta)

Vă las şi un gând, de început de an:

În fiecare dimineaţă, când o pagină nouă se deschide în faţa noastră, să semnăm hârtia goală 

şi să-L lăsăm pe Domunl să scrie ce vrea El.

maica Gavrilia

 Obiceiurile zilei....
Fetele necăsătorite îşi pun în această noapte busuioc sub pernă pentru a-şi visa viitorul soţ....  :)
În majoritatea satelor dar şi în oraşe, în ajunul Bobotezei, 5 spre 6 ianuarie grupuri de fete şi băieţi umblă din casă în casă, pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Această datină este asemănătoare colindatului cu „Moş Ajunul” de la Crăciun. Copiii care umblă cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne) nu rostesc însă texte versificate, ci strigă doar „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!”, de trei ori. La sate, răsplata copiilor sunt merele, nucile, prăjiturile pe care ei le strâng în trăistuţe, petrecute peste umăr. Gazda îi primeşte în casă, îi serveşte cu bucate de post, după ce acestea au fost stropite cu agheasmă. Tot în satele din Bucovina, pe crucea preotului, gospodina casei aşeză cel mai frumos fuior de cânepă. „Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai”, mai povestesc muzeografii.

sursa